Creierul lui Pessoa este asemenea unui labirint. Posteritatea lui Pessoa este asemeni unui ocean al cărui străfund se întrevede doar parţial, dincolo de suprafaţa înşelătoare a valurilor. Cu fiecare nou manuscris care apare, cu fiecare nouă revelaţie care ne confruntă, imaginea lui Pessoa se completează cu o altă tuşă, ca […]
„Abia când nu mai citeşti cărţi, ci citeşti însăşi lectura, îţi dai seama că lectura eşti tu însuţi şi că n-ai aflat nimic dintr-o carte care să nu fi fost în tine de la bun început.” (Texistenţa, Mircea Cărtărescu, 2026) „Texistenţa”, cartea cea mai recentă a lui Mircea Cărtărescu, este […]
Proiectul Pessoa îl cuprinde, în ramificaţiile sale , pe cel care , practicând proza şi eseul, imaginează un temerar proces de reinventare. Măştile din ficţiuni şi din reflecţii nu sunt mai puţin enigmatice decât cele poematice. Vocile heteronimilor săi se desluşesc şi aici, chiar şi atunci când Pessoa este cel […]
Arhipelagul de semne, de pauze, de fragmente şi de interogaţii ce este opera lui Fernando Pessoa devine, o dată cu extraordinara ediţie imaginată de “ Humanitas fiction”, parte din patria de culori a limbii române. În Dinu Flămând, rafinat poet şi desăvărşit traducător şi exeget, Pessoa îşi află pe acel […]
Proza critică pe care o imaginează Mircea Mihăieş este dominată de echilibrul ideal al frazării. În ea erudiţia, subtilitatea, empatia şi claritatea vizionară a privirii se unesc, spre a imagina vaste, polifonice romane de idei. Conturul operei sale impresionante se întregeşte, o dată cu fiecare volum, la fel cum braţele […]
„Strălucirea” lui Jon Fosse (traducere Anansi, 2026), cromatică și cu un grad înalt de vizual, este asemenea unei păduri a lui Max Ernst: densă, captivă și mai ales liminală. Întunericul rămâne și aici, ca în multe texte ale lui, un motiv ce duce la un un absurd detaşat, cu accente […]
Posteritatea lui Radu Petrescu este, înainte de toate, posteritatea textului ortografiat cu majusculă în care se toarnă, delicat şi majestuos, întreaga sa literatură şi întreaga sa viaţă- “Jurnalul” este locul geometric al operei sale şi oglinda în care se contemplă privirea ce se caută pe sine. Căci nimic nu există […]
„Ce caut și nu găsesc”, cam în jurul acestei întrebări literar-existențiale se învârt personajele din „Frumoasa fără corp” a lui Gheorghe Crăciun. Scriitorul mărturisește că cele două aspecte în jurul cărora gravitează această a treia parte a unei trilogii a sale ar fi idealul erotic inaccesibil și condiția imaterială a […]
Literatura este singurătate: corpul de cuvinte şi de pauze în care se toarnă cel care scrie este asemeni unei urne funerare adunând timpul scurs, ca pe un rod al toamnei agonice. Literatura este singurătate şi nimic din rândurile ei nu poate oferi sentimentul de fericire factice al unei fotografii decupate […]
Celor însetaţi de misterul catifelat al paginilor mateine literatura lui Barbey D’Aurevilly le poate deschide o poartă spre acelaşi domeniu al tainei şi al extraordinarului. Căci, asemeni lui Mateiu I. Caragiale, Barbey nu poate fi un scriitor degustat decât de o comunitate de iniţiaţi; prin tematică şi prin frazare, arta […]
