Filip Vlăduţ este elev în clasa a VIII-a, la şcoala din Aluniş. Nu ştie să scrie, nu ştie să citească. Dar n-ar lipsi de la ore nici în ruptul capului. Stă în prima bancă şi urmăreşte mereu cu o expresie de seriozitate pe chip tot ce se discută în clasă. […]
Un specific identitar dintre cele mai interesante face ca, în literatura noastră, figura preotului să fie conotată predominant negativ. Cuviosul popă Tonea, creat de Galaction, sau ingeniosul popă Tanda al lui Slavici, deşi plasaţi într-un mediu defavorabil, ştiu (sau învaţă) să iasă la liman şi, conform îndemnului cristic, „să biruie […]
Mă pomenesc că vorbesc sau scriu din ce în ce mai des despre sex. O fi oare şi din cauza adolescenţei mele neconsumate la timp – catar timid ce mă aflam – sau e doar firea mea obsedată de gramatica eroticii? Sexul în sine îmi pare adesea mai puţin memorabil […]
Iarăşi Aprilie. Un Aprilie lung şi plin de boli. C8ilu’ ȋmi ţine isonul. S-a ȋmbolnăvit şi el. Din nou. Parcă mă doare sufletul când ȋi zăresc privirea gălbejită, când văd cum ochii lui căprui ȋncep să capete nuanţa unui gălbenuş de ou spart. Se chinuie cu bacul. Ne chinuim cu […]
Despre banala faptă bună. N. Steinhardt relatează, ȋntr-o carte de convorbiri, o povestioară auzită, pare-se, de către filosoful Octavian Paler. Acesta din urmă povestea că, ȋntr-o chilie, câțiva călugări se rugau. La un moment dat se ia curentul. Unul se duce să verifice panoul de curent, pe cand ceilalți rămân, […]
Să fi trecut câţiva ani buni de când m-am nimerit, într-o vacanţă de dinainte de Paşti, la ţară. Mă aflam la Dăbâca, împreună cu Diana. Ne găzduia bunica ei, o femeie harnică, sfătoasă. Eu citeam, Diana pregătea cina. Legumele se rostogoleau pe masă, bunica făcea focul. Se însera. Nu aveam […]
Sunt extrem de puţine momentele în care am intuiţia a cine sunt cu adevărat sau a cine aş putea fi. În rest, mă izbesc de un întuneric total: eterna grabă, veşnic cu capul în patru direcţii, mereu ratând esenţialul. De aici până la acele foarte puţine secunde „astrale”, cum le […]
Lumea bună nu se dă în vânt după topuri. E la modă să critici topurile, arbitrariul lor, suficienţa comentatorilor. Pentru mine, însă, topurile păstrează ceva din sentimentul recuperator şi anamnetic, specific sfârşitului de an. Sunt confesiuni indirecte ale celui care îşi enunţă retrospectiv emoţiile trăite într-un interval de timp. Sunt […]
Aprilie, Săptămâna Patimilor. Din nou printre copiii de la Aluniş, răcit cobză şi chinuit de o cumplită rinită alergică. Revin cu drag pentru copii (ce vină au ei?), dar cu silă şi dezgust pentru Sistemul care ne avortează pe unde are chef şi pentru naveta care îmi mănâncă zilele, nervii […]
Mă aplec şi îmi sărut operaţia de la genunchi. Încerc de fapt să mă amăgesc că mă iubesc pe mine însumi Să îmi induc forma asta de masturbare intelectuală. Un popă îmi scrie pe facebook Să nu îmi caut jumătatea, că totul e minciună Şi că fiecare om e chip […]
