Utilizând o metaforă sportivă, aş spune că un prozator precum Corin Braga, nelipsit de prolificitate, este un scouter de vise. Exact asta face şi în Acedia: jurnal de vise (Polirom, 2014), unde înscenează chiar un soi de manifest oniric personal, o artă poetică plămădită dintr-o tensiune permanentă, iscată între impulsul […]
Livrat sub alura unui scenariu filmic, uşor adaptabil şi teatrului, romanul lui Florin Lăzărescu (Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Editura Polirom, 2021) ar putea lăsa impresia că îi scapă printre mâini criticului literar. Privată de orice răsfăţ în faldurile descrierii, de orice contorsionări artiste ale cronologiei, naraţiunea obiectivă, completată de dialog […]
Nu neapărat atentă, cât mai degrabă poetică pare alternarea registrelor în acest roman surprinzător semnat de Moni Stănilă: „Ţipă cât poţi” (Editura Polirom, Iaşi, 2020). Oscilaţia perspectivei narative de la persoana întâi, la a doua şi apoi la a treia, întreţinută constant pe tot parcursul romanului, însoţeşte, de fapt, o […]
Apărut în deja binecunoscuta colecţie „Biblioteca de proză contemporană”, din ce în ce mai vizibilă pe piaţa de carte, romanul Simonei Preda („Cabinetul albastru”, prefaţă de Cristina Bogdan, Editura Litera, 2021) este, în fapt, unul de debut. Pretextul narativ, în aparenţă destul de facil, este acela al confesiunii derulate în […]
Noul roman al lui Tudor Ganea („Cântecul păsării de plajă”, Polirom, 2021) pare un şantier ingenios, concentrat în jurul unor dialoguri aproape monosilabice ori alcătuite adesea din imprecaţii, defulări argotice (nu refulări, cum greşit remarca naratorul în repetate rânduri) sau trivialităţi concise şi seci, aparţinând unor personaje primitive, frizând abjecţia. […]
Cartea lui Adrian Mureșan, Vârstele subversiunii, propune o superbă imagine a rolului pe care N. Steinhardt l-a avut în cultura română în anii regimului totalitar. Mureșan arată cu amănunțime și precizie felul în care refuzul lui Steinhardt de a accepta ideologia oficială, afirmarea în același timp serioasă și glumeață a […]
Înapoi, la Maiorescu Sub impulsul necesităţii unei critici culturale, „simptomatologice” (după formula lui Virgil Nemoianu), Steinhardt îi dedică o relectură târzie mentorului său de altădată, sub auspiciile căruia tânărul ascuns îndărătul pseudonimului Antisthius îşi făcea, în 1934, debutul. În eseul „Titu Maiorescu, român şi european”, apărut într-un număr din 1987 […]
Atunci când îşi alătură şi formule estetice dintre cele mai diverse, ori când tratează, recuperează şi restituie adâncurile unei lumi, cărţile de memorialistică intră în rând cu ficţiunea: problematizează, intrigă, frustrează, delectează, amuză, documentează, portretizează, psihologizează etc. Fatalmente, orice decupaj al acelor opere memorialistice reprezentative pentru o epocă, pentru un […]
Săptămâna trecută, teologul Paul Siladi, director la Radio Renaşterea, a susţinut o conferinţă despre Simone Weil, această evreică fascinantă ale cărei scrieri neobişnuite au alimentat din plin obsesiile existenţialismului creştin european. Conferinţa face parte dintr-un program amplu, găzduit de Facultatea de Teologie Ortodoxă şi derulat în cadrul „Centrului de Dialog […]
Am crezut multă vreme că obiceiul – mort astăzi – de a ne trimite scrisori, telegrame, cărţi poştale, vederi din vacanţe ori călătorii datează din comunismul pe care, precum atâţia alţii, dincolo de crimele şi ororile lui, mi l-am înveşmântat inevitabil într-o aură inexplicabil de nostalgică. Ce judecată bizară: când […]
