1. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi mormïnte.
2.humanitas.ro: Lucian BLAGA: (Lancrăm-Sebeş, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face şcoala primară germană la Sebeş (1902-1906) şi liceul „Andrei Şaguna” la Braşov (1906-1914). Debutează în ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm” (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmează cursurile Facultăţii de teologie din Sibiu şi Oradea (1914-1916). Studiază filozofia şi biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obţinând titlul de doctor. Revine în ţară în ajunul Marii Uniri. Publică la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa dramă, Zalmoxe, apare în ziarul Voinţa (1920). Academia Română îi decernează Premiul „Adamachi” pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în revista cernăuţeana Die Brücke (1922). Redactor la ziarele Voinţa şi Patria, membru în comitetul de direcţie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaţiile Gândirea, Adevărul literar şi artistic şi Cuvântul (1922-1926). Ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938-1939). Academia Română îi conferă Marele Premiu „C. Hamangiu” pentru opera dramatică şi poetică (1935). Este ales membru activ al Academiei Române (1936). După Dictatul de la Viena se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferenţiază la Facultatea de litere şi filosofie (1946-1948). Cercetător la Institutul de istorie şi filosofie (1949-1951). Bibliotecar-şef (1951-1954) şi director-adjunct (1954-1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Este înmormantat în satul natal. Opera nebeletristică (volume de articole, eseuri şi studii), în ordinea apariţiei: Cultură şi cunoştinţă (1922); Filosofia stilului (1924); Fenomenul originar; Fetele unui veac (1925); Daimonion (1926); Eonul dogmatic (1931); Cunoasterea luciferică (1933); Censura transcendentă (1934); Orizont şi stil (1934); Spaţiul mioritic (1936); Elogiul satului românesc (1936); Geneza metaforei şi sensul culturii (1937);
Artă şi valoare (1939); Diferenţialele divine (1940); Despre gândirea magica (1941); Religie şi spirit (1941); Ştiinţă şi creatie (1942); Despre conştiinţa filosofică (1947); Aspecte antropologice (1948); Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea (1966); Zări şi etape (1968); Experimentul şi spiritul matematic (1969); Isvoade (1972); Fiinţa istorică (1977)
3. „Cea mai copleşitoare forţă majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânşi să lucrăm este propria noastră conştiinţă.” & „În mizeria cotidiană a condiţiilor umane de astăzi, a răspunde realităţii cu o idee înseamnă curaj.” & „În curând n-o să mai pot bea nimic. În curând n-o să mai pot mânca nimic. Căci femeia pe care o iubesc schimbă în lumină tot ce atinge.” & „Când vrei să vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe faţă toate umbrele.”
4.Cîntec pe versuri de Lucian Blaga:
5.Regimul comunist îl sancţionează drastic pe unul dintre cei mai mari oameni ai culturii române. Vreme de un deceniu şi mai bine, i se interzice să publice, întrucît, în limbajul obios al vremii, operele sale aveau „conţinut duşmănos”. Dorli Blaga, fiica lui Lucian Blaga despre acest fapt: „„Tata a murit ca scriitor interzis, scos din programa analitică a şcolilor şi universităţilor, din manuale, din bibliotecile publice. Lucrările lui puteau fi citite numai cu aprobare, la fondurile speciale ale marilor biblioteci. Lucrările lui nu puteau fi citate decât dacă comentariul era negativ. În general, nu era acceptat în bibliografii. Iar cine aducea în şcoli sau facultăţi lucrări de Blaga risca sancţiuni foarte grave”.
6.Vocea lui Lucian Blaga într-o înregistrare rară, pe o bandă de magnetofon, din primăvara anului 1954:
7.Lucian Blaga: Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.
8. Banca Națională a României a emis, în 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga. Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.
9.Pe urmele lui Lucian Blaga – http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/urmele-lui-lucian-blaga-dialog-adina-popescu-iulian-manuel-ghervas
10.Lucian Blaga, „Pietre pentru templul meu”: O singură rugăciune am: „Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit cu mine însumi!”
