1Este una dintre cele mai reprezentative figuri ale rezistenţei anticomuniste: Elisabeta Rizea sau, cum i s-a mai spus, Elisabeta din Nucşoara.
2.Elisabeta Rizea: “Eu, doamnă, sunt de loc din Domneşti. Mă trag din neamu lu Şuţa. Pe tata mieu îl chiema Ion. Pe mama o chiema Maria. La treizeşopt de ani tata a murit de inimăşi a lăsat opt copii. Mama era de treizeşase. Era mai mică cu doi ani ca tata. A născut treişpe copii. Da pă ăilalţi morţi nu-i ştiu, îi ştiu numai p-ăi de-a trăit: Ion Şuţa, Gheorghe Şuţa, Petre Şuţa, vedeţi, Şuţa ne zice nouă, Nicu laie Şuţa şi Luca Şuţa. Băieţii. Şi fetele: Ileana, Maria şi Elisabeta, ieu, Tuţa îmi zice, dar sunt scrisă Elisabeta. Aşa ie mai serios…”
3.Viaţa sa – extraordinară – este rezumată într-o carte care stă la loc de cinste în patrimoniul verticalităţii româneşti: „Povestea Elisabetei din Nucşoara”. Detalii despre carte – http://www.humanitas.ro/humanitas/povestea-elisabetei-rizea-din-nuc%C5%9Foara-1
4.Gabriel Liiceanu despre această carte: „Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi. Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“
5.Memorialul Durerii, episodul 24 dedicat Elisabetei Rizea:
6.http://www.elisabetarizea.ro/ este un site dedicat acestei mari luptătoare anticomuniste.
7.Elisabeta Rizea a fost o monarhistă convinsă. Iată un pasaj în care rememorează prima întîlnire cu Regele Mihai pe care l-a cunoscut pe cînd era copilă: „Spunea ghicitori, iar eu rideam. Odata, am copt impreuna porumb, dar mie mi-a dat partea cu boabele mai mari”. În 2001, cu doi ani înainte de moartea Elisabetei din Nucşoara, Regele Mihai a vizitat-o din nou, cu ocazia Sărbătorilor Pascale.
8.Una dintre cele mai atroce poveşti cunoscute despre actele de schingiuire ale comuniştilor: Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la miliţie, într-o cameră. A tras o masă. Avia un cârlig mare la mijloc acolo. (…) Și a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig.Şi era un lanţ şi a băgat lanțul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. Şi mi-a fost frică că atunci eram și eu grăsuță, nu prea tare, dar nu eram slută ca acum, și stam şi ţipam şi spuneam: ”Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu’, scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu mă întrebaţi, că nu ştiu! Nu mă chinuiți, nu mă lăsați fără mâini, mai bine împușcați-mă!”. (…)Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul şi m-a lăsat numa-n mâini. Da’ păi tot nu i-am vândut… Şi după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo şi a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota aia după mine şi-a pus sacul aşa, peste mine. Şi a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, aşa, cu şnur, şi m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna. Cum ziceți să-l iert? Nu pot! M-a dus patru soldați acasă. (…) M-a dus și m-a pus în pat. Am stat zece zile acasă. Mai rămăsese la ochi, aici, ca cum dai cu ceva, așa, oleacă de vânătaie. Da aici în jos eram dungi și niagră ca bluza. Și dungi făcută, dungi cât mâna. Ce să fac? Am răbdat. Am răbdat.”
Căpitanul Cârnu s-a spânzurat ulterior. Elisabeta din Nucşoara a aflat acest amănunt de la fiul acestui funest căpitan, după ce acesta a văzut-o la televizor în celebrul episod din “Memorialul durerii”.
9.S-a născut în 1912 şi a murit în 2003. A stat în închisorile comuniste, pentru vina de a-i fi ajutat cu mîncare şi informaţii pe partizanii grupaţi în jurul lui Arnăuţoiu şi Arsenescu, 12 ani: în teribibele aresturi de la Jilava şi la Piteşti.
10.“Au venit, maica, nenorocitii astia de comunisti la putere si ne-au luat tot: parul din cap, pamantul, caruta. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul.” & ”Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”…
