1.„Ce dimineaţă frumoasă, cât de tăcut şi de liniştit e totul, dar eu ştiu că va fi război. Război! Soarele străluceşte şi va fi război!
Vai, de ce nu sunt eu rege? M-aş duce peste tot, aş vedea totul, aş vorbi cu soldaţii şi aş rămâne printre ei până ar ajunge să mă adore şi ar pleca bucuroşi la luptă în numele meu – aş fi o realitate în rândurile lor, nu un nume!
Aş vrea să fiu eu rege – poate aş fi un rege rău, dar n-aş îngădui să se spună minciuni pe seama mea, i-aş obliga pe toţi să-şi facă datoria de dimineaţa până seara, cu cuvinte aspre şi fapte şi mai aspre dacă ar fi nevoie – nu e vremea să ezităm sau să încercăm experienţe, e vremea pentru acţiune, acţiune fără ocolişuri, clară, hotărâtă! Orice ezitare şi lipsă de vlagă pun în primejdie ţara.“ Aceasta este notaţia Reginei Maria din ziua în care România a intrat în război – în Primul Război Mondial: 14/27 august 1916. Citatul e reprodus după ediţia recentissimă a „Jurnalului de război”, al cărui prim volum a apărut anul trecut la editura Humanitas. De altfel, aceasta este ultima carte rezultată din imensul şi foarte preţiosul Jurnal al Reginei Maria, publicat, selectiv şi niciodată integral pînă acum, la mai multe edituri.
2.Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha e numele său iniţial. S-a născut la 29 octombrie 1875 la reședința familiei, de la Eastwell Park, comitatul Kent, Anglia; a fost fiica cea mare a părinților săi Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh și Maria Alexandrovna Romanov, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țaruluiAlexandru al II-lea al Rusiei. Despre locul său natal, în “Povestea vieţii mele”: “„Oricât aș îmbătrâni, mirosul frunzelor uscate de toamnă îmi va aduce mereu în fața ochilor imaginea vechii case englezești. Acea aromă, oriunde aș fi, îmi evocă viziunea locului Eastwell Park, cu cărările sale prin pădure, pe care le băteau pașii noștri copilăroși” Prin căsătoria cu principele de coroană, devenit ulterior Regele Ferdinand I, ea avea să devină Regina Maria a României.
3.Regina Maria a României este şi autoarea unei opere literare şi istorice de dimensiuni impresionante şi de mare valoare. “Însemnările zilnice” sînt o marturie amplă despre România modernă. Caietele în care sînt făcute aceste notiţe sînt în număr de 102 (fiecare avînd între 150-250 de pagini) şi acoperă perioada 1916-1938.
4.Despre caietele de însemnări scrise în limba engleză ale Reginei Maria, dar şi despre alte documente ale Casei Regale, detalii de la Arhivele Naţionale – http://www.arhivelenationale.ro/index.php?lan=0&page=125. “O privire succintă asupra fondului Casa Regală ne îndreptăţeşte să apreciem că aceste documente sunt indispensabile pentru cunoaşterea şi scrierea istoriei ţării noastre în perioada 1866-1947.
Documentele sunt ordonate cronologic, iar în cadrul fiecărui an sunt ordonate pe următoarele părţi structurale: politica internă, politica externă, mareşalat, secretariatul particular, casa militară, prefectura palatului şi administraţie (respectându-se ordinea iniţială a fondului). ”
5.Regina Maria, către Generalul Averescu, atunci cînd totul se prăbuşea în jur: “nu mă poţi înţelege, generale. Eu sînt englezoaică şi englezii nu obişnuiesc să piardă”. Lucian Boia despre acest moment: “potrivit lui Constantin Argetoianu, “aproape numai mulţumită ei”, Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti; prin tot ce a întreprins, consideră memorialistul, “s-a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una dintre marile figuri ale istoriei noastre naţionale” (să fie, oare, cea mai mare româncă tocmai o englezoiacă, după cum cel mai mare român a fost cît pe ce să fie proclamat neamţul Carol I?)”
6.“România, mon amour. O iubire care nu poate muri”, un text de Gabriel Liiceanu: “Prin unicitatea acestui personaj feminin, patriotismul specific spațiului european a primit pesemne ultima sa tușă romantică. Acestei femei, care a refuzat perspectiva înfrângerii chiar și atunci când din România nu mai rămăsese, neocupată, decât o bucată de pământ, i se datorează, prin exaltarea componentei sale sublimat-erotice, culminația sentimentului patriotic în România. Totul, după ce rolul ei activ pe scena publică s-a stins, a început să se degradeze. În deceniul al patrulea, patriotismul, când nu se transformă direct în naționalism furibund, intrând pe mâna unor fanatici care fac din crima politică un alibi pentru salvarea patriei, decade până la a deveni o temă demagogică în discursul politicianist.” Textul integral, aici: http://www.contributors.ro/editorial/romania-mon-amour-o-iubire-din-care-se-poate-muri/
7.Constantin Argetoianu, altfel un foarte dur critic al Reginei Maria: „Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale”
8.Lucian Boia, în “Istorie şi mit în conştiinţa românească”: „Comuniștii au căutat sistematic să erodeze mitul reginei Maria. Soluția aleasă, cea mai eficientă dintre toate, a fost uitarea, în general numele său nu era nici măcar menționat. Cele câteva referințe care au fost făcute «scăpate», cu ipocrizia caracteristică dictaturilor, erau informații rupte din context și «prelucrate» referitoare la imoralitatea sexuală a reginei.
9.Prin testament, a solicitat ca trupul să fie înhmat în Curtea de Argeş, în biserica episcopală de acolo. De asemenea, a cerut ca inima să îi fie păstrată în capela Stella Marisa din Balc. După 1940, odată cu cedarea Cadrilaterului, inima reginei avea să fie mutată la Bran.
10.Regina Maria: „Binecuvântez Ţara, pe copiii şi pe nepoţii mei. Rog pe copiii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi o mîgîiere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor dorinte.”
