Dedicat memoriei lui Andrei Niculescu Aproape uitat în era digitală, abandonat pe un raft al nostalgiei, recitit doar de cei ce văd în textele sale un ecou al propriei lor copilării pierdute, Jules Verne rămâne, înainte de toate, un creator de mituri. Dincolo de clasificările leneşe, dincolo de prejudecăţile pe […]
Viaţa celui care avea să devină Joseph Conrad este viaţa unui personaj de roman. Excentricitatea operei sale este dublată de excentricitatea unui destin: dinspre Polonia natală spre insulele îndepărtate şi mai apoi spre Anglia, drumul său este cel al unui central- european ce descoperă, o dată cu îndepărtarea de patria […]
Dedicată memoriei lui Sorin Titel Literatura lui Herman Melville este asemeni oceanului pe care, marinar fiind, l-a străbătut: enigmatică, impenetrabilă,locuită de o energie ce nu se lasă domesticită. Lichidă ca şi marea, tainică ca şi ea, literatura lui Melville înseamnă un experiment ce înlătură zăgazurile tradiţionale şi intră în modernitate […]
Luciditatea lui Cehov se naşte în anii de ucenicie ai scriitorului: modestia începuturilor sale, de truditor în coloanele revistelor satirice ruse, explică tenacitatea cu care scriitorul a refuzat himerele utopice şi patetismul profetic. Departe de piscurile utopizante ale intelighenţiei, medicul care alege pseudonimul de Cehonte învaţă să-i privească pe oameni […]
Viaţa este, în paginile lui Cehov, asemeni mării ale cărei valuri îşi au propriul lor contur mişcător: destinul se înfăţişează refuzând ordinea locurilor comune, în vreme ce ambiguitatea tristeţii sau a fericirii alungă certitudinile, în favoarea polifoniei imposibil de redus la o singură voce dominantă. Niciodată în acord cu intelighenţia […]
În clipele în care singurătatea mă înconjoară, cu fortificaţiile ei de îndoială şi de jale, un vânt se insinuează din depărtări, iar parfumul tău revine până la mine, discret asemeni unei promisiuni a amurgului. Şi ştiu că atunci, doar atunci, o poartă de himere se deschide şi ceea ce este […]
Conturul estompat al amurgului este, din clipa morţii tale, singura patrie care ne mai poate primi. Şi doar aici, departe de lumina zilei, departe de forfota culoarelor de neon, cuvintele pe care le căutam vin spre mine, ca atinse de suflarea acelui vânt ce oglindea, cândva, fericirea noastră discretă. Suntem, […]
Atunci când întârzii, în serile alunecând în iarnă, în faţa clădirii grave şi melancolice a şcolii comerciale care ne-a fost port şi casă, mi se pare că din zidurile sobre vocea ta se desenează limpede şi visătoare, asemeni unui caier de fum ce străbate întinsul de fum al nopţii de […]
Mamei mele, Mihaela Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat de viu în vastul penitenciar care devenise patria sa […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
