Lisel Mueller Uneori, când lumina Uneori, când lumina lovește în unghiuri ciudate și te aduce înapoi în copilărie și treci pe lângă un conac care stă să se dărâme complet ascuns în spatele sălciilor bătrâne sau pe lângă o mănăstire pustie, păzită de cucute […]
Lisel Mueller La jumătatea distanței Te-ai retras în spatele ochilor tăi să intri în cealaltă viață a ta, cea adevărata, unde tu ești stăpânul personajelor Copilăria ți-a fost îndreptată și nu vei muri continui să ieși în întâmpinarea unei persoane ale cărei brațe se deschid spre […]
Lisel Mueller Fiica mea Poemul următor va fi unul optimist, mi-am promis. Și-atunci apari tu cu ochii tăi adânci, cu blugii tăi cu talie înaltă mâinile tale delicate, inteligența ta, cunoștințele tale neobișnuite și singurătatea ta. Și toate florile plantate de tatăl tău, fasolea verde care s-a prins, […]
Lisel Mueller Sunt dimineți Chiar și acum, când ar trebui să mă transform în piatră, după cum îmi cere scenariul, soarele intervine. Uneori, în câte-o dimineață de vară, ies afară cerul se deschide și se revarsă în mine de parc-aș fi un sfânt pe moarte. Numai că scenariul îmi […]
