Există perioade care se vor termina, ştim bine că se vor termina cândva în viitor. Se numeşte « a glimpse », spunea un film: o perioadă care are ca scop să se termine printr-un “insight”, dar pe moment chiar nu vezi cum s-ar putea face asta. Acum nu vezi decât […]
Oamenii mă uimesc şi-acum. Aş vrea să cunosc ca ei toate lucrurile pe numele lor şi-n drum larg, să-mi alătur paşii de paşii lor grei. Fiecare zare să nu aibă-n spatele ei înc-o zare. Fiecare cuvânt să nu aibă-un clopot mai mult, De care numai eu, când se face noapte […]
Aveam patru ani şi nu ştiam să scriu. Pe vremea mea copiii nu erau precoce, astăzi de la doi ani ştiu să manipuleze computerul. Fratele mai mare, Toma, se pregătea să intre la şcoală. Eram obişnuită ca din resturile hainelor mamei să mi se facă şi mie o rochiţă, drept […]
Mi-a venit ideea să scriu despre iluzii. De ce nu, mi-am zis, în fond toată traversarea asta pe care o considerăm viaţă se întâmplă într-un car cu iluzii : imaginative speranţe, dorinţe, căutări, ba chiar interpretări, traduceri mai mult sau mai puţin oneste a ceea ce vedem, intuim, recapitulăm ori pur […]
Uimitoare e, la Rasputin, persistenţa în rău, inepuizabila dorinţă de a jefui, chinui, agresa, viola, tortura, ucide. Completamente lipsit de scrupule, el pare ivit pe pământ doar pentru a spurca, umili, distruge. Conceput ca un dublet al lui Corto Maltese, aproape că nu ni-l mai putem imagina altfel decât în […]
Există mai multe căi prin care binele devine un rău mai rău decât răul în sine. Binele, în opinia mea, are ca trup libertatea, iar răul, constrângerea. Binele dobândește vizibilitate ființială numai atunci când libertatea se întrupează. Libertatea individuală conține în structura ei intimă unicitatea ființială a împlinirii de sine […]
Probabil vi s-a-ntâmplat şi vouă. De obicei când te mai întinzi în pat în după-amiezele de vară sau toamnă. Afară briză călduţă, păsărelele ciripesc şi simţi, deodată, cum te strânge de gât, ca şi cum ai fi invizibil şi mut. Neapărat într-un context d’ăsta, nu idilic, dar aparent pozitiv. Cavourile-s […]
Majoritatea benzilor desenate autobiografice americane sunt naraţiuni vizuale produse în jurul unei traume. Mai rare sunt cazurile în care discursul autobiografic este vesel şi lipsit de griji. (1)Unele din ele sunt scrise chiar în timp ce autoarea merge la pshiholog pentru a investiga trauma principală a cărţii, ca în cazul […]
Am observat ceva aparent paradoxal: atunci când mama sau cineva apropiat îţi sare în ajutor, pentru lucruri aparent banale: un guturai, o mică rană, o julitură. Şi face asta cu cea mai mare grijă din lume. Poate pentru că în ce priveşte o rană mică poate rezolva chestia, dar ştie […]
Stăteam serile trecute în faţa bibliotecii, în încercarea de a regăsi o carte de suflet: obişnuiesc, din când în când, să revin asupra unor volume, fie din pasiune, fie din neînţelegere, fie din pofta de a potrivi o lectură reuşită, care altădată fusese mai palidă, cu o sumă de conjuncturi […]
