situației în care un bărbat în etate „vânează” o tânără, în speranța de a se împlini matrimonial, generează  în marea  operă  arii memorabile și de o parte și de alta. În Il Barbiere di Siviglia  bătrânul  Dr. Bartolo a pus ochii de mult pe Rosina, dar inutil. În Don Pasquale […]

a fost cu certitudine în antichitate un focar muzical după cum rezultă din sursele vizuale păstrate. De reținut că Verdi, pentru compunerea marșului triumfal din Aida, s-a documentat în legătură cu  forma deja celebrelor instrumente de suflat de odinioară.  După milenii Egiptul de azi ne surprinde cu apariții deosebite în […]

este singura orgă din antichitatea romană care a „rezistat” până în zilele noastre. S-a păstrat tabla votivă din care aflăm că în anul 228 p. Chr. onorabilul funcționar Gaius Iulius Viatorinus  din colonia Aquincum a făcut o donație către collegium cantonarium, constând într-o orgă hidraulică portativă pentru sărbătorile așezării. Informații […]

în marea muzică nu au nimic cu plagiatul, reflectând admirația unui creator față de un predecesor sau chiar un contemporan, ambii la fel de mari. Genialul Rahmaninov merge pe urmele lui Paganini, generând o compoziție devenită obsesie pentru toți interpreții până în ziua de azi, ca atare o audiem în […]

și în această duminică, însă departe de cele funerare. O primă categorie pe care o exemplificăm o reprezintă marșurile militare caracterizate printr-un ritm  sobru, plin de ordine. Marșul Radetzky, poate cel mai cunoscut și datorită compozitorului, Johann Strauss, în onoarea feldmareșalului Radetzky, victorios în 1848. De reținut muzica, mai puțin […]

este o compoziție în cheie minoră sugerând calmul procesiunii funerare. Revin asupra temei exemplificate odinioară însă cu date diferite. Avem informații vagi  despre un anumit tip de compoziție funerară din timpul grecilor cu mențiunea că pare să fi fost ceva mono instrumental. La romani, ca multe altele,  devine ceva  complex […]

desemnează în muzica instrumentală o compoziție pentru trei instrumente și sau tot atâția interpreți, de regulă doi suflători în primul rând la care se adaugă un violoncelist dar poate fi și un alt instrument. Genul de compoziție a apărut în secolul XVII, dezvoltându-se pregnant în veacul următor și pentru alte […]

în marile opere nu reprezintă nicidecum „pericolul” cu care ne-a obișnuit propaganda modernă. Sunt oameni supuși acelorași chemări erotice precum toți ceilalți, astfel încât operele la care vom face referire au finaluri fericite, normale deci. În Rinaldo al lui Haendel aflăm un final incredibil de pacifist în … Ierusalim. Mozart […]

prezintă interes în prezenta rubrică în măsura în care poartă amprenta compozițională a unor nume celebre, consacrate în marea muzică. Astfel: imnul Austriei e tributar lui Mozart. Imnul Germaniei trimite la Haydn. Imnul Ungariei e un tribut muzical al lui Erkel Ferenc. Vaticanul cu al său imn și marș pontifical  […]

adică soprano masculin reprezintă o raritate absolută în arta vocală interpretativă masculină. A nu se confunda cu castrati de domeniul trecutului. Caracteristica sopranistului este „urcarea” până la cele mai înalte sunete și posibilitatea de a interpreta roluri feminine. Sunt atât de rari încât nu putem apela decât la două exemple: […]