„Acum”, gândeam privind copcii, Boltirea crengii peste curte, Dar ce vedeam nu erau pomii, Nici curtea rămuroasă, ci o stradă Cu vălmăşag de umbre pe trotuare, Şi totuşi nici trotuarele, nici strada, Nici înserarea nu erau – ci doar fereastra Cu draperii ca pânza unei apei, Sau poate aburii cafelei […]
Când mi se face teamă că te uit, Mă-ntorc cu faţa la oglindă Să te adun din nicăieri. În ochii mei se-arată ochii Trist alunii şi peste buze Se lasă stolul unui zâmbet Venit din caldul de demult. Privirea ta mă are sol, Şi chipul meu e însăşi, vestea Pe […]
Ştiai că ramurile ies Din veghea unui creier nevăzut, Că râurile, pasărea şi noi Venim din gând? În scrisul norilor pe cer E alfabetul somnului deschis, Pe foile de aer suntem semn Închipuit. Noi doi am fost imaginaţi În albul unei singure idei, Sieşi ecou. Unde încep, tu te sfârşeşti, […]
– E cineva în ape care bea Din mine nentrerupt… şi mă deşert În gura lui albastră, dimpreună Cu pomi şi animale istovite De-atâta frumuseţe care piere. – Tristeţea mea din rama undei”. Nu va să-ţi spună că din moarte M-a trezit dorul de-a fi tu. Mă doare numai că […]
Nu e pe lume semn ascuns În care moartea n-a pătruns, Atunci când sunetul se curmă Rămâne-n literă o urnă, Şi scrisul nostru pe hârtie Întindere-i pe năsălie. Lasă cuvintele să cadă În risipirea lor nomadă, Şi fii copacul desfrunzit, Înfipt în cer, ca un cuţit. Numai la mii de […]
Liniştitoare timpuri, Când pe alei, agale, Umblã cei de demult Şi doar din când în când Mai trece o trãsurã, Lãsând în urmã clinchet Şi tropote de cai. Grãdini cu case scunde, Cu arbori veghetori, Prin geamuri larg deschise – Surdina unui pian – Duminica, devreme, Mari dangãte de clopot […]
Când îmi afund privirea-n gol, Din nicãieri mi se aratã O unduire de figuri, Iar în auz simt adiere De şoapte care se-mpletesc. Nu înţeleg ce mi se spune, Nici nu disting bine ce vãd, Dar nu mai sunt aşa de singur, Vagul din jur mã estompeazã Şi mã dezleagã […]
Eu mi-am pus viaţa-ntr-o poveste Care începe cu sfârşitul Şi nu se curmã niciodatã. Cine-o citeşte simte dorul Spiralei care s-ar întoarce, Visându-şi punctul de plecare. Chiar dacã locul e acelaşi, Vãzut de sus, devine straniu Şi fiindcã nu-l mai poate-atinge, Îl recompune de departe Din amintirea-nchipuire.
mini-roman în foileton De dimineaţã se trezi cu un fior de libertate. Simţea c-avea puterea sã nu se mai ascundã şi nici sã se mai teamã de-o nouã întâlnire. Cu multe seri în urmã, Nadia îi sugerase cã peşterile suferinţei aveau comori de nevisat. Spusese cã deşertul e camuflajul unor […]
Aventurierii XI mini-roman în foileton “Iatã-mã în capcana unei farse”, îşi repetã-nciudat Claudiu Van, cu ochii pe fereastra aburitã. Afarã se-nnoptase şi încã mai ningea. Se aşezã-n fotoliu, cu gândurile vraişte, şi-şi luã motanul pe genunchi. Ca niciodatã degetele lui întârziarã în blana caldã, care vibra de-un tors frenetic. Contactul […]
