„ACUM”

„Acum”, gândeam privind copcii,
Boltirea crengii peste curte,
Dar ce vedeam nu erau pomii,
Nici curtea rămuroasă, ci o stradă
Cu vălmăşag de umbre pe trotuare,
Şi totuşi nici trotuarele, nici strada,
Nici înserarea nu erau – ci doar fereastra
Cu draperii ca pânza unei apei,
Sau poate aburii cafelei
Din dimineaţa de demult –
„Acum” era ca mersul fără paşi,
Ca vălul sfâşiat de neaflare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *