Scrisul fără ţintă e ca somnul nevegheat. Dacă mergi la întâmplare aşteptând ca drumul, pe care îţi porţi paşii creionului, să te ducă singur spre un anume sens, te trezeşti pe nesimţite pe muchia neantului. E o experienţă prin care poţi descoperi forţa malefică a libertăţii.
Am vrut şi eu să fac din scris o plecare fără destinaţie, nemânată de dorul să aflu sau să transmit cititorului ceva anume. Eram curioasă să văd ce se petrece lăuntric atunci când mintea e despovărată de gânduri şi de ţeluri. Titlul pe care l-am ales la începutul experimentului a fost Spovedanie în faţa mării. Suna îmbătător retoric, având ca sâmbure nimicul. Nu-mi dădeam seama atunci că a mă spovedi mării înseamnă a rămâne captiv în efemer, a mă condamna singură la dispariţie, căci a vorbi mării e o vanitate, iar a i te destăinui ei e totuna cu a te lăsa dus şi şters de valuri.
Pe măsură ce mă adânceam în scris, am devenit ca o casă cu ferestrele şi uşile deschise vraişte prin care pătrundeau sentimente confuze, voci obscure, umbre de chipuri străine. Aveam uneori senzaţia că mişcările regizate de mine pe hârtie aparţineau unor fiinţe defuncte, ale căror duhuri risipite se intersectau brusc în mintea mea. Alteori mi se părea că personajele necunoscute mie erau euri neexplorate, ieşind pe neaşteptate atunci la suprafaţă. Ceea ce mă atrăgea şi mă speria totodată erau ispitele sinucigaşe, uşurinţa cu care mă lăsam condusă de întunericul interior, desfătarea înscenărilor oferite deopotrivă ciudatelor întrupări şi cititorului fantasmatic.
Apoi s-a mai petrecut ceva neobişnuit. Pe când mergeam pe filele întinse, minunându-mă de fiecare arătare, am căzut sub vraja sunetelor, m-am pomenit furată de strălucirea incantatorie a cuvintelor. Scriam ca şi cum m-aş fi gătit cu cele mai muzicale veşminte pentru un bal de neuitat. Inventam culori, miresme şi gusturi, de parcă, în acelaşi timp, mi-aş fi dorit să pregătesc un ospăţ fără seamăn. Dar podoabele sonore, frazele de mătase, chemările de sirene ale vocalelor nu mă scoteau nicăieri. Scriam fără să înaintez câtuşi de puţin, mă pierdeam în acolade şi meandre, tot ce nădăjduiam să pot clădi se năruia, astfel că fiecare pagină era o sfâşiere. Era ca ţesătura Penelopei, urzită ziua şi deşirată noaptea, cu însemnata diferenţă că eu nu îmi doream, asemeni eroinei lui Homer, să îmi amân deznodământul. Pierdusem harul, mă împotmolisem, neştiind cum să mă smulg din capcanele verbului. Însă m-a dus curând pe calea bună un vis de noapte veghetor.
Se făcea că eram în bucătărie cu tata şi eu îi dădeam tot felul de farfurii pline, pe care el le lua şi le scăpa din mâini, iar mâncarea se răspândea pe podea printre cioburi. Din mâinile lui a căzut apoi un minunat vas albastru care s-a spart în bucăţi. Am început să-l cert spunându-i că pentru mine porţelanul cel vechi, primit în dar de la mătuşă, era de neînlocuit şi că dacă nu regretasem celelalte vase, ajunse ţăndări, după acela chiar îmi părea rău. Dar el mă privea zâmbind şi în jurul lui continuau să cadă lucrurile. Pe urmă l-am văzut cum rupea foaie cu foaie din caietul pe care scrisesem Spovedanie în faţa mării. Mai întâi am protestat, însă încetul cu încetul, a început să nu-mi mai pese de tot ce se pierdea sub mâna lui, astfel încât către sfârşit, în loc să mă mai uit în jos la ce cădea, mi-am ridicat privirea pe zâmbetul de amuzată indiferenţă cu care tata contempla obiectele distruse.
Încrâncenarea ce mă ţinuse prizonieră în lumea nimicurilor dispărea. Scrisul înzorzonat şi fără ţel zăcea pe duşumea printre deşeuri. Ceea ce mi se păru deodată esenţial era că tata se întorsese din moarte să-mi cureţe mintea de zgura deşertăciunilor şi să-mi redea adevărata, buna libertate.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Buna dimineata, doamna Monica Pillat!
Gratie unei prietene, scriitoare, tocmai am terminat de citit Pia Pillat, Zbor spre libertate. Scrieri din exil, volum însotit de prezentarea si îngrijirea domniei-voastre. Descoperirea acestui volum în limba româna m-a bucurat mult, mai ales ca sotii PORTER îmi vorbisera de versiunea în engleza.
Sunt autoarea unui volum, lansat la Londra, în decembrie 2012, în memoria lui Ivor Porter, Last interview.
Pregatesc editia a doua, motiv pentru care ma aflu în tara. Cum as putea sa va vad? Va las aici numarul meu de telefon: 004.0730.84.07.15 si o adresa de email : marilena.freepress@gmail.com