Am incendiat adevărul
și asta nu m-a făcut fericită,
am domolit frica și asta nu m-a făcut vie.
Măsor prezentul cu oarecare întârziere,
adaug ce mai e de adăugat.
Tot ce iubesc se va stinge cândva, tot ce iubesc
se va transforma în câmpuri cu iarbă.
La umbra unor case mari și neapărat albe,
voi uita c-am urcat mai aproape de cer,
că ne-am oprit să imortalizăm o pisică
pe zid.
Flori roz și stânci, flori roz și bucuria mea
scăldată în sare. Eu abia pâlpâind,
pielea ta ademenind în mișcare
soarele de octombrie.
Norii la picioarele noastre,
marea la picioarele noastre,
raiul ca o pâlnie de metal,
prin care micii dumnezei să alunece
la fel cum morții alunecă în gropile lor
proaspăt săpate.
