Când ai plecat, felii de lime pluteau în pahar,
ochii mei au văzut în paiul subțire
o nouă axă a lumii. Aproape de capăt,
sunt incapabilă să mixez detaliile unui întreg:
aerul suplu, dunga de soare, noxele,
vagile zgomote ale nopții.
O înclinare a capului și pot închide ambele pleoape,
pot pune capăt poveștii. Cei ce renunță,
n-ar trebui condamnați: în unele zile,
durerea e de nesuportat –
o alergare continuă, în care cursele se termină
cu incendierea tuturor suprafețelor.
Cei ce iubesc, n-ar trebui puși la zid:
în dragoste, ca și-n moarte, fericirea
înseamnă un spațiu ce-așteaptă să fie umplut
de sunetul unui corp.
