„Moarte vacilor!!!” ( prin extensie, rumegătoarelor)

patrupede desigur, părea să fie deviza europenilor comunitari cu ani în urmă deja la descoperirea faptului că nobilele rumegătoare infestau aerul Europei din cauza stomacului quadricameral, în ciuda faptului că instituții bicamerale cu pretenții naționale o făceau mult mai malefic și continuă în aceeași direcție. Periodicele demonstrații din feluritele capitale nu schimbă cu nimic emisiile parlamentare toxice. Sincer impresionat de soarta blândelor hrănitoare, am exemplificat cu frumoase versuri georgiene, adică din Georgicele vergiliene dar și din aristocraticul Duiliu Zamfirescu, din poezia Boul („Ca un simbol antic al poeziei”) de vreme ce și nesățioasa Europa a călărit un taur (șef, ce-i drept… ). Propuneam la momentul respectiv demararea unor cercetări genetice care să ducă la apariția vacilor cu stomac unicameral. Evident nu numai că nu s-a făcut nimic în direcția aceasta dar isteria a primit proporții generalizate, încercându-se mai nou reducerea consumului de proteine animale la un minim posibil în următorii ani. Precizare: nu am nimic împotriva practicanților (lacto) vegetarianismului, acesta făcând parte din mult clamatele drepturi ale omului, dar impunerea dorită imperativ de paranoia unitar europeană nu înseamnă normalitate, ci calea sigură către metabolismul dictatorial. Apoi să nu ignorăm faptul că și o serie de vegetale gustoase (mai ales în „compania” unor afumături – cârnați, costițe… dar și fără) generează toxicitatea olfactivă, dacă nu chiar ca vaca,  totuși de neignorat. 

Ceea ce se propune tot mai insistent în ultima perioadă la nivelul Uniunii (parcă începe să se justifice brexitul, măcar la nivelul emanațiilor vaccinae) mi-a amintit de o producție cinematografică din anii 60 către 70 (regretabil, nu rețin titlul), difuzată de o televiziune vecină și prietenă (la vremea aceea); ideea principală: undeva se impune un regim politic care interzice total consumul de carne considerat nu tocmai benefic pentru gândirea cetățenilor și, mai ales pentru controlul acesteia de către liderii politici ai societății. Prea puține proteste la început mai ales că, până la epuizarea stocurilor și sacrificarea tuturor viețuitoarelor bi- sau patrupede, cu sau fără aripi, trece ceva timp dar nu mult. Se consumă noaptea, pe ascuns, până când nu mai e ce… Interesant, adică intrigant e că aceia care au impus enormitatea dictatorială, se alimentează noaptea cu… carne obținută „pe” și „din surse”, adică de la cei stipendiați pentru a procura proteina animală… de undeva. După ce și „undeva” rămâne vidat, conducătorii trec pe carne de șobolan. Dispare însă și rattus atât în formă domestica dar și rezistentul Norvegicus așa că finalul  stă sub semnul interogației: ce carne vor mai consuma nocturn conducătorii? 

Putem suspecta că așa se va întâmpla și în U E, cu atât mai mult cu cât e greu de imaginat că parafrazând inversat, ceea ce i se impune turmei vor respecta juppiterienii. Istoria mai recentă sau nu, ne dă exemple indubitabile: interzicerea alcoolului a generat în primul rând afaceri veroase; interzicerea avortului a dus la situații ticăloșite: soții, amante, fiice primeau aprobare de la conducerea Direcției sanitare. O amărâtă văduvă cu trei copii, rămasă totuși  gravidă a mers în audiență la directoarea amintitei instituții, spre a-i explica faptul că nu mai poate crește încă un copil. Răspunsul organului feminin de conducere medicală a fost :„da ce? Eu te-am f….t???” Evident,  nu se știa că Augustus decisese obligativitatea creșterii a patru copii doar pentru senatori și cetățeni cu funcții înalte. 

S-ar putea ca spiritul stupizeniei europene să navigheze peste mări și țări precum spiritul colonialist odinioară. Recent președintele Coreei de Sud anunța că se gândește să interzică totuși consumul cărnii de… câine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *