zdrobește capul șarpelui

voi care ați cucerit vârfurile și ați palpat călcâiul lui Dumnezeu

voi care purtați la încheietură problemele lumii

spuneți-mi dacă moartea sau viața luminează mai drept

de ce un cuvânt așezat în slujba răbdării

se subțiază pe măsură ce densitatea osaturii sale descrește

 

orbi și neputincioși

pui de pisică proaspăt născuți

mici dumnezei sortiți să ajungem țărână

asemenea Lui suflăm peste lucruri

și niciun lucru peste care suflăm nu prinde viață

 

săpăm săpăm în urma noastră ziua rămâne

un mușuroi de cârtiță tronând la-ntâmplare

un mal de pământ peste care

vor patrula insecte victorioase

 

atâta aur poleindu-ne frunțile și ficatul

atâta slavă și nici măcar o urmă de smerenie 

să ne-ncerce

 

Doamne îndepărtează paharul acesta

zdrobește capul șarpelui și vorbește-i

ca unui fiu pe care la început l-ai iubit

cu toată ființa

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *