Experții,

sunt atât de nenumărați  încât,  dacă picăm în eroarea de a urmări fidel mijloacele media, putem cădea în euforia împlinirii. Indiferent de subiectul prezentat, lămuririle aduse de experți în…, ne-ar putea face să credem că acoperirea e națională. Apare însă o problemă deloc neglijabilă: cu savant aplomb ne sunt explicate întotdeauna lipsurile, eșecurile, neîmplinirile în varii domenii astfel încât te întrebi cum de Țara mai răsuflă, gâfâie mai curând.  Aspectul devine și mai intrigant atunci când se constată că există „abonați” pe fiecare domeniu; ca atare, cu răbdare și perseverență, verificând competențele celor mereu și a toate știutori,  constatăm (dacă le putem identifica CV-urile) că în fapt nu pot fi experți deoarece nu au experiență, expertiză mai savant zicând, adică nu sunt trecuți prin domeniul abordat. Expertus  (participiul verbului experior, a cunoaște din experiență) înseamnă încercat, trecut prin. La romani deci, puteai fi expert în probleme de apărare dacă erai expertus belli, încercat în război și nu în zoaiele politicienilor care trimit la moarte. Puteai chiar să fii per omnia expertus, scrie Livius, adică experimentat, dacă erai om trecut prin toate. Desigur nu aveau atâtea expertize precum sunt azi dar ceea ce au creat s-a păstrat ca model. 

Cum poți da credit unui expert în pedagogie sau în educație, care nu a predat nici o oră în învățământ, la nici un nivel? Cum poți credita în universități (și dincolo!) un departament care pregătește viitoarele cadre didactice, cu personal care nu a predat în nici o școală, debitând cu ifos teorii care nu au nimic cu realitatea învățământului? Cum poți credita un expert în management educațional, care nu a condus niciodată o instituție de învățământ (grădiniță  sau universitate)? Cum poți credita un expert în comunicare, care utilizează termeni aiurea fără să le cunoască semnificația mergând până la etimologie? Cum poți credita un expert în drepturile copilului, care fie nu cunoaște psihologia minorului, fie nu își crește propriul descendent din varii motive? Se zice – poate și cu maliție – că au cei mai necrescuți copii… Cum poți crede în expertul în implementare, fără specificarea domeniului, a expertizei (poate nu există…)? În cazul experților în audiovizual nu există dubii mai ales dacă sunt jurnaliști, adică omniscienți. Nu voi scrie despre experții în finanțe, economie, IT, inginerie  și alte câteva domenii, pentru simplul motiv că, în principiu, sunt veridic competenți – nu toți la fel de experimentați – și nu se afirmă prin datul din gură sau mâini. 

Trebuie amintiți și experții în explicarea crimelor, violurilor și apucăturilor  sadice (nu criminaliștii!); ar fi cei mai buni avocați ai apărării deșeurilor umane, dacă ar avea studii de drept (mai puțin roman… ). Cu savantă înțelegere ne explică de ce o crimă ar putea fi motivată (copilărie nefericită, alcoolism, droguri sau substanțe interzise, părinți neînțelegători, etc); ca atare criminalul doar… riscă. Violatorul are probleme grave deci merge întâi la psihiatru după care și el violatorul … riscă, nu e clar ce anume; eventual, precum criminalul, câțiva ani pe banii contribuabililor. Rămâne cel puțin dubioasă înțelegerea experților în…. Nu pot să cred că se gândesc că ar putea ajunge și ei așa… Desigur ne putem întreba în spiritul drepturilor omului: dacă avem atâția experți verbalizați și gesticulați, de ce nu ne explică aspectul pozitiv? Cum ar trebui procedat ca lucrurile să meargă cât de cât? Sau așteaptă numiri pe posturi (măcar tv)? Ar fi un finister deloc poetic pentru Țară… Cu atât mai mult cu cât au fost cazuri în care persoane experte cu adevărat, adică având experiență, numite într-o funcție decizională în domeniu, au falimentat în câteva luni. Nu pot să nu amintesc și domeniile  aparte în care expertiza poate fi cel puțin bănuită, chiar suspectată dar fără răutate sau invidie; mă refer la expert în vinuri sau expert în relații amoroase sau de grup…  

Revenind la interogația de ce sunt anumiți experți în…  așa cum sunt? adică fără expertiză, nu pot decât să bănuiesc că sunt tributari altei etimologii: expers cu genitivul expertis, adică lipsit de, neatins, de care nu s-a lipit nimic.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *