CUI ÎI E FRICĂ DE GENERALI?

Nu mă număr printre cei înfricoșați  dat fiind că în situații neplăcute am avut o colaborare eficientă, corectă și promptă primindu-mi drepturile cuvenite conform contractului.  Diferit se pune problema în raport cu deținătorii gradului militar, adică generali. „Vorbim despre” conducători de armate,  cu adevărat meritorii, nu despre dictatori sud-americani. Într-un mod oarecum surprinzător, evoluțiile sau involuțiile politice de la noi au adus în prim plan gradul militar de general. Și mai surprinzător, unii lideri de partide  au avansat mai mult sau mai puțin discret ideea neconcordanței  între o funcție înaltă cu iz politic, (prim ministru în acest caz) și statutul de militar, fie și în rezervă, într-un Stat modern; să fie oare frica  de generali sau, mai curând,  necunoașterea unor realități contemporane, sau stricarea unor aranjamente, sau – de ce nu? – teama de o anume ordine nicidecum dictatorială???

Subliniez că nu poate fi vorba de fiare semianalfabete auto gradate precum Idi Amin Dada „Domn al tuturor fiarelor pământului și al peștilor mărilor și cuceritor al Imperiului Britanic din Africa” (cu ajutorul britanicilor, până la un punct…).

Să începem lista generalilor distinși amintindu-l pe Charles de Gaulle, prim-ministru al Franței, apoi președinte al Țării; dacă francezii, veșnic revoluționari și executanți de conducători cu sau fără coroană, l-au ales iterativ, înseamnă că totuși știau ceva: că era nevoie de ordine; azi mult mai puțin, preferând haotic culoarea galbenă. Să continuăm cu unul din cele mai dezvoltate state contemporane unde lupta cu virusul a dat rezultate … militare de-a dreptul: Israel. Voi enumera doar câțiva generali ajunși prin votul democratic al cetățenilor și al Knessetului premieri sau președinți; și nu în ipostaza de „în retragere”, Țara neputând fi apărată cu comandanți retrași. Sunt nume de rezonanță pentru cei ce cunosc ceva din veșnic tulburata istorie a Orientului Mijlociu: generalul Yigal Allon, prim-ministru respectat de toate taberele politice pentru simțul echilibrului și al ordinii;  generalul Ehud Barak, prim-ministru; Moshe Dayan, legendarul ministru al apărării și al altor sectoare, n-a ajuns premier dar rămas cu un ochi a văzut mai mult decât Argus; Haim Herzog, președinte timp de zece ani; Ithak Rabin, de două ori prim-ministru; necruțătorul prin eficiența  tacticii militare și civile Ariel Șaron, al unsprezecelea prim-ministru; Ezer Weizman, președinte. Nu pot încheia sumara enumerare fără a-l aminti pe generalul Meir Zorea, multiplu decorat și în războiul de eliberarea a Israelului; fie și doar pentru că era originar din România; n-a ajuns prim-ministru, dar asta nu mai contează.

Poate că teamă ar trebui să genereze mareșalii impostori, căci adevărați, adică activi în funcție sunt foarte puțini; la noi, unul singur, conform istoricilor: Ion Antonescu, că ne place sau nu, n-are relevanță. Că îmbrăcăm pe cineva în uniformă de mareșal, e o impostură, mai ales dacă e post mortem indiferent cine ar fi fost. Printre impostorii apropiați de noi în timp s-a remarcat același Idi Amin auto gradat feldmareșal; dar și centrafricanul Bokassa care cu fondurile primite de la francezi s-a încoronat „Mareșal și împărat al Africii Centrale” în cadrul unei solemnități… imperiale. Pentru cei care au dubii în legătură cu cele arătate, subliniez că în România și legea din 1995 stipulează clar că gradul de mareșal poate fi acordat de președintele Țării, generalilor sau amiralilor numai pentru merite „în timp de război”, adică nu pentru inspecții pe front. Restul sunt povești istorice cu miasme politice. 

Trecând de  președinții… veterotestamentari, pentru a împlini sau cumpli, cum ar zice Noica, propaganda sionistă de care aș putea fi bănuit (inutil), închei prin a-l cita pe Prim Rabinul Comunităților Evreiești din România, arădeanul Rafael Shaffer care, recent, cu talmudică înțelepciune îndemna astfel: „să mergem întâi să ne vaccinăm, apoi să ne ducem să ne rugăm”. Să închei totuși creștinește amintind și  deviza industrioșilor  protestanți: „ajută-te pe tine însuți și așa te va ajuta și Dumnezeu”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *