Anii în care am devenit femeie
sunt mâncați de trântori și călugărițe
după celebra a opta ședință
și de mult apusa
revoluție de iaurt
– eu neîndemânatică
o descopăr rușinoasă
o inhalez pe Simone
cu călcătorul fierbinte
peste orice costum nou-apărut
și durere
pe ea – caracterizată
abia ca o companie
a celui mai cunoscut mizantrop
(Cine mă va învăța cum se smulg sprâncenele
cum se albește fața
și cum se rade părul de pe picioare?)
se ridică după săritură
se întinde pisicește…
– femeile din familia mea lucrează în două schimburi
O am doar pe ea
în vremea în care ea devine el
și invers
în timp ce hoardele mass-media
mărșăluiesc îmbrăcate
tot mai sumar și mai strâns pe corp
fără scut și zale
dar fiecare erijându-se
într-o amazoană quasinouă
sub a cărei centură se ascunde deodată
fiecare fustă femeiască
calcă
și primește drept de vot
Și toți deodată latră și mârâie
iar la modă iarăși vin diverse
cadete
care își sucesc barba și mustățile
feminitate vărsată în nod
apă murdară în albie de porci
– Eu iau broderia bunicii cu borduri
și pana
Devin o femeie
confuză
abia întinsă
când apar numere unisex
în Viva Vero
categoria lastex și alte noutăți hermafrodite
și armate de femei bărbați
umbre războinice ridicate din triburile trecutului
însângerate de răzbunare
Femeia mea refuză să poarte arme bărbătești
în schimb
ea scrie
ea tricotează
și capsează corsete cu ace duble
Chiar dacă nu e o Penelopă clasică
și nici baba cloanță
Ea așteaptă
se uită în oglinzi
nu se grăbește nicăieri…
Traducere: Goran Mrakić
Katarina Sarić (Muntenegru) este gazda și organizatoarea caravanelor și manifestărilor literare ale Coloniei Babilon. Este o artistă complexă, scrie poezie și proză socială, fiind prezentă în numeroase reviste, antologii și pe platformele literare. Creațiile sale au fost premiate, traduse în șapte limbi și publicate pe scena literară internațională.
