În fine, după atâtea eforturi şi după atâţia ani de trudă, după nenumărate jertfe pe altarul binelui public,Ordinul “Coroana României”, în grad de ofiţer, acordat de Casa regală, vine să omagieze pe cel care ne este, prin graţia divină şi voinţa populară, edil al Capitalei. Un arc peste timp se întinde şi în persoana lui Sorin Oprescu este sărbătorită, cum se cuvine, hărnicia graţie căreia Bucureştiul redevine, sub ochii noştri, o oază de civilitate şi de frumuseţe urbană.
Căci Primarul General al capitalei îşi are , deja, numele înscris în cartea de aur a celor care se dedică păstrării tradiţiei trimise de străbuni. Acolo unde trecutele administraţii au preferat să lase focare de infecţii în libertate, domnia sa a intervenit, salutar, spre a restabili ordinea, demolând, inspirat, ruinele fetide ale Halei Matache. Şi poate doar struna înaripată a unui poet ar putea descrie înflorirea oraşului sub buna sa guvernare – clădirile se înalţă spre soare, bicliştii aleargă, senin, pe benzile de circulaţie alocate lor,asfaltul de pe străzi luceşte, impecabil, copii se joacă în parcuri, în vreme ce bunicii lor redescoperă tihna vieţii. Ca sub atingerea unui vrăjitor, întreg Bucureştiul s-a preschimbat într-o grădină, iar înţelepciunea de gospodar se vede în fiecare gest ce dă naştere florilor luminate de soare.
De la înălţimea statuii sale, Carol I poate admira el însuşi această renaştere ce întrece cea mai îndrăzneaţă imaginaţie. În patria care i-a dat pe Kogălniceanu, P. P. Carp sau Titu Maiorescu, primarul general de astăzi este un semn că vechile virtuţi ale strămoşilor noşti nu au pierit. Să închinăm în sănătatea domniei sale a şi a Bucureştiului luminos pe care îl edifică, zi de zi, lucrând fără răgaz! Vivat, crescat, floreat!
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
