no images were found
În ţara bentiţelor tricolore şi a ciobănaşilor invitaţi să cânte pe scenele de partid, demolarea Halei Matache începe noaptea, pe furiş. Lecţiile trecutului au fost învăţate de către primarul general al capitalei. Dacă inaugurările de parcări şi de poduri se fac în faţa presei, în prime time, lichidarea memoriei Bucureştiului se petrece înainte ca iarna să revină cu odul galben,departe de priviri iscoditoare, cu întreaga energie a statului pusă în slujba acestui scop nobil.În România, patriotismul înseamnă delir xenofob şi exhibiţionism folcloric. El nu înseamnă decât foarte rar ataşament faţă de comunitate şi faţă de trecutul locului de care aparţii. Primarul Oprescu duce mai departe un efort, sistematic, de a edifica un Bucuresţi din care istoria să dispară, o dată cu decenţa traiului cotidian. La câteva zile după marşul bicicletelor, distrugerea Halei Matache vine să confirme că Statul Român, indiferent de nivelul la care există, alege să ignore pe cei în numele cărora guvernează.
Hala Matache este doar o parte din patrimoniul pe care indiferenţa şi cupiditatea îl ameninţă, în România, zi de zi. Celor care visează la tihna grobiană a blocurilor de oţel şi sticlă, dimensiunea umană a trecutului urban le apare ca străină. Alianţa dintre lăcomie şi corupţia instituţionalizată alimentează această involuţie. De aici, şi sentimentul de neputinţă pe care atâţia dintre noi îl încercăm- a asista la degradarea propriei patrii este dramatic şi sfâşietor.
Solidaritatea cu cauza pe care o reprezintă Hala Matache este alternativa la tăcere şi complicitate. Prin scris sau prin proteste civice paşnice, prin presiune constantă, avem datoria de a apăra ceea ce uneşte şi ne defineşte, în faţa acestui val nimicitor ce înaintează, zi de zi. Nu este vorba de idealism, ci de luciditate elementară. În absenţa tradiţiei pe care o întruchipează resturile noastre de istorie urbană, identitatea noastră este destinată pieirii. Peste clădiri şi peste amintirile noastre se va ridica doar România lor, zidită pe corupţie, agresivitate şi ignoranţă.
EXCELENT, CA DE OBICEI!
Domnule Stanomir, am citit aici cel mai bun articol despre necesitatea civismului in Romania, si despre sensurile tragediei de la Hala Matache!
Admirabila este in primul rand acea emotie profunda, nascuta din intelegeri profund rationale, care o premerg, in locul obisnuitei emotii romanesti, superficiala si lipsita de orice ratiune.
Normal că trebuie începută noaptea, dacă ziua se face zid de hipsteri hipioți ONGiști care nu ajung acolo decît cu ocazia protestelor. Pentru a restaura hala aia ar fi fost de făcut multe și scumpe, dincolo de limita fezabilității și rostului. Era un WC public pentru oamenii străzii și pentru țiganii din zonă. Doar trecînd pe-acolo, văzînd și mirosind se poate realiza ce focar de infecție e hala. Ideea e frumoasă, hai să păstrăm o clădire istorică în loc să facem acolo altă șosea pe care să fie aglomerație, mizerie și claxoane… Dacă o renovau și voiau să atragă turiști trebuiau întîi să epureze cartierul de majoritatea locatarilor, pe care poate unii-i cunosc. Și-atunci ar fi apărut alți hipsteri din ONG-uri să apere drepturile țiganilor respectivi… Sunt chiar curios să aflu o soluție care să acopere tot ce e de acoperit și care să conțină un studiu de fezabilitate. ONG-urile ar trebui să ofere o astfel de soluție, nu doar să protesteze, înfiereze și să fie attention whores.
Discursul tau e fascist de-a dreptul. Eu stau in zona si ani de zile mi-am facut cumparaturile in piata Matache, una dintre cele mai vii zone din Bucurestiul ne-gentrificat. Ba chiar aduceam si strainii aici care erau entuziasmati de micii si berea si lipsa de starbucks-uri si supermarket-uri din zona. Zici ca e focar de infectii? Stii pe cineva care s-a infectat din Hala Matache? Ce bine va fi cu un Bucuresti curat, alb, fara tigani si alte „murdarii”, doar cu betoane, bulevarde largi si miros de diesel de la esapamentele jeep-urilor.
Trebuie sa te contrazic, daca lasi un om batran sarac si rupt in cur pe strazi, evident ca acesta va deveni tot mai murdar si sinistru pentru cei care trec pe langa el si clar cat de curand va muri infierat de toata lumea, chiar daca mai sunt cateva suflete pozitive care incearca sa il ajute. Daca insa il ajuti, il speli si il pui sa faca o treaba oarecare (doar cat sa ii tina mintea ocupata) te vei putea bucura de cunostiintele acumulate de acesta intr-o viata de om.
La fel si cu Hala Matache, ea reprezinta o parte din istoria Bucurestiului, pe care o mana de „hipsteri” cum zici tu, au incercat sa o tina in viata. Inauntru puteau functiona magazine de lux la o adica, sau poate un Mega Image ca la Hala Traian, ar fi fost foarte bine mulat pe ce se intampla acum in zona, recte birouri/business.
Discutii au fost o gramada intre primarie si ONG-uri, chiar se ajunsese la o intelegere, prin care hala ramanea pe loc, strada trecea exact pe limita cladirii, iar trotuarul prin porticul acesteia, ceea ce ar fi avut un farmec aparte pentru zona probabil.
Dar din cauza unui om cu fata dubla, totul s-a dus naibii.
Si pe final am o intrebare, daca Hala Matache nu ar fi fost in calea bulevardului Uranus, nu crezi ca ar fi functionat in continuare ca piata normala asa cum a functionat zeci de ani?
De ce nu se apuca primaria sa inlature alte schelete fara nici o noima care zac pe alte strazi si care constituie adevarate focare de infectie.