Spaţii virtuale

Stimulând spiritul de aventurã al dorinţei, computerul favorizeazã o evadare la infinit, oferind ferestre multiple unei deschideri, cãci un program din memoria calculatorului este în acelaşi timp listã de opţiuni, bagaj de date şi cale de acces spre alte programe, un orizont de orizonturi. Artistul care-şi scrie opera în Windows se iniţiazã în taina unui alt fel de a compune. Deoarece oricând poate insera ori elimina un paragraf, schimba ordinea capitolelor, sau reveni mereu asupra aceluiaşi fragment, cu o uluitoare uşurinţã, el va descoperi vulnerabilitatea termenului ‘definitiv’, fiind tentat sã-şi facã din text o ţintã în veşnicã mişcare. Va avea revelaţia relativitãţii, în sens benefic, observând, cu o şi mai mare acuitate, rafinatã de mijloacele acestei tehnici, cã în fond creaţia sa este nu numai o pânzã de pãianjen Web, de sine stãtãtoare, o întreţesere de fire din substanţa a tot ce s-a urzit pânã în acea clipã, în memoria culturalã proprie şi comunitarã, ci şi infima parte a unei reţele vii, imense, în necontenitã expansiune, cuprinzând proiectele milioanelor de minţi din strãvechime pânã azi.
Imaginea romancierului Narcis, ori a creatorului demiurg din centrul lumii, nu mai este posibilã acum, când calculatorul, busola noastrã cea de toate zilele, ne aşeazã pe direcţia bunã a interdependenţei, amendându-ne orgoliul. Reluând perspectiva platonicianã asupra cunoaşterii, Raymond Ruyer, în Gnoza de la Princeton , comparã realitatea materialã, sesizabilã prin simţuri, cu desenul unei tapiserii întoarse pe dos; dacã am putea vedea desenul de pe faţa spiritualã, am percepe rosturile transfigurãrii. Dar cum ne-am înstrãinat de propria noastrã interioritate, ne este refuzatã transcendenţa: “Suntem ca o patã de cernealã pe o sugativã care, crezându-se parte dintr-o operã de artã, ar dori sã afle conştiinţa artistului fie în propriul ei centru, fie în contactele cu celelalte pete”.
Tapiseria de programe în care pãtrundem, când deschidem computerul, creşte în fiecare zi, chemându-ne sã navigãm din opţiune în opţiune, pe o uriaşã ‘pânzã de ferestre-tablouri’. Acest tip de lecturã, în care ne alegem singuri drumul, este o broderie-labirint, sau dacã pãrãsim metafora lui Ruyer pentru o alta, stelarã, devine o aventurã inter-galacticã.
Cititorul se familiarizeazã cu ideea cã fiecare cuvânt dintr-o propoziţie informativã este o cheie cu care poate descuia alte încãperi de sens, cã hipertextul e o galaxie de semne, cã bibliotecile lumii sunt comparabile cu nebuloasele de pe cer, pentru cã, în spaţiul virtual, cãrţile nu stau pe rafturi, ci se mişcã energizant, deschizându-se unele prin altele.
Mã întreb, alãturându-mã lui Ruyer, cum ar putea sã arate atunci hipertextul în versiunea spiritual-divinã a reţelei? Oare nu ar semãna în vastitatea construcţiei, în rigoarea diversificatã a programelor, în stratificarea sintetizatã a cunoştiinţelor, în ascensiunea de la un simbol la altul, cu o catedralã goticã? Multiplicarea ferestrelor înalte din zidul de deasupra altarului şi din pereţii laterali nu a avut ca scop doar sã permitã accesul luminii înãuntru ci şi sã o moduleze prin protocolul vitraliilor. Nu-mi amintesc de o formulã mai totalizantã decât structura catedralei, anticipând în registrul sacru, posibilitãţile calculatorului de azi.
Contemplãm ţesãtura nesfârşitã de deschideri, uriaşul ei desen pe dos, al cãrui sens ascuns, deşi ne scapã, ne cuprinde. Iar dacã mintea omeneascã face reţeaua infinitã cu putinţã, de ce n-am crede cã şi noi suntem ‘programe’ pe care Spiritul le activeazã, revizuindu-şi în etern Proiectul?

(fragment din Cultura ca interior, ed. Vremea, 2001)

Un comentariu

  1. Delia. Budeanu says:

    Splendid comentariu!
    Si eu am ales un fragment din Cultura ca interior in cartea mea Live, aparuta tot la editura Vremea.
    De atunci poezia , proza si eseurile Dnei Monica Pillat sunt o permanenta in viata mea .
    Descopar si redescopar profunzimi ametitoare intr o broderie inefabila a gandului captiv asupra caruia autoarea staruie cu minutie si precizie de orfevru .
    Rara imbinare de sacru trait si aplecare in omenescul dat .

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *