Ana Blandiana – Integrala poemelor (5)

Țin minte că m-am îmtrebat odată

Țin minte că m-am întrebat odată

Dacă noi am avea doi îngeri păzitori

Pentru că, fiind mereu împreună,

Ar fi fost o risipă.

Unul singur ne-ar fi fost de ajuns.

Nu-mi trecuse prin minte

Că am putea să ne despărțim

Și atunci îngerul

Să fie obligat să opteze

Sau poate unul dintre noi să renunțe.

Spune drept

Nu-ți pare rău că mi l-ai lăsat

Numai mie?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *