Parcurgând prima epistolă a marelui scopit (nu chimic, desigur) Petrus Abaelardus, francezul Pierre Abélard, trimisă „prea înțeleptei” (cu adevărat!) Héloïse, intitulată cam de sine compătimitor Istoria nenorocirilor mele, nu putem să nu observăm că o anumită ranchiună domina masiv viața academică încă în secolele XI – XII; universitarii, magistrali sau începători se săpau industrios între ei cu convingerea că fiecare e superlativ, Petrus sau Pierre nefăcând excepție; astfel că Guillaume de Champeaux îi era inferior deși consacrat deja, Anselm din Laôn, venerabilul profesor era acel smochin blestemat de Dumnezeu și stejarul la umbra căruia nu creștea nimic. Dar nu e ceva excepțional, în măsura în care tânărul gânditor era la rândul său săpat cu asiduitate de colegii de aceeași etate.
Dacă lucrurile ar fi rămas la acel stadiu în care, o recunoaște chiar Pierre citându-l pe Ovidius, un alt nefericit „invidia le caută pe cele mai mărețe”, am putea spune că suntem în sfera cea mai umană, căci dintotdeauna fiecare și-a dorit altius, citius, fortius, în domeniul său, nu neapărat însă cu mijloacele cele mai „sportive”. Deja constatăm că anumite aspecte nu s-au modificat, firesc deoarece, observa cu detașare odinioară Bertrand Russell, de peste cinci mii de ani omul nu s-a schimbat. Ne apropiem și mai mult de zilele noastre, arătând că Pierre recunoaște cu seninătate că a obținut un post important magistral, deși era începător, dat fiind că fostul său profesor „avea numeroși adversari printre puternicii ținutului, iar eu am putut cu ajutorul acestora să mă arăt…”, bănuiți ce urmează. Dacă se punea totuși problema cercetării cuiva acuzat de incorectitudine intelectuală (reală sau nu și atunci), organizându-se un soi de mese rotunde pe care era tranșată opera și în funcție de relațiile autorului, azi lucrurile s-au mai simplificat, în sensul că singura lucrare feliată la comandă cu subtilitate de chef măcelar e teza de doctorat, în vederea verdictului de plagiat și a conferirii titlului de plagiator.
Suntem tot în Evul Mediu, cu un imens plus de politizare dusă până la nesimțire în unele cazuri, aparent sub sigla neobositei și feciorelnicei societăți civile. Nu vreau să insinuez că nu ar exista plagiatori, dimpotrivă, dar e cel puțin suspect că sunt atacați doar cei cu funcții politice sau limitrofe, de către persoane care nu sunt neapărat semianalfabete – dar nici departe, jurnaliști, mediatici, conștiințe civile – însă cert nu au habar care sunt cerințele unei teze de doctorat; așa cum am fost obișnuiți de mijloacele media și cu alte ocazii – domeniul e irelevant – datul din gură și cu părerea ating cote paranoice; apoi, în marea luptă pentru demascarea hoților de idei, pe nimeni nu deranjează tezele redactate de soți pentru soții sau invers (mai rar), sau cele de o platitudine jenantă, sau cumpărate, sau, în fine, cele plagiate, dacă autorul e un anonim în sfera politicii sau un pigmeu oarecare. 
Ca atare, să vedem cum stăm cu subtila armă ajutătoare dar nu tocmai eficientă: plagiatorul poate fi definit actualmente în România – și nu numai, mă gândesc și la fostul președinte al Germaniei, de exemplu – ca o persoană publică, dovedită sau nu a fi șterpelit niscaiva formulări și idei de la alții dar, mai presus de orice, declanșatoare de isterie națională, precum crimele neprobate sau revoluții colaboratori ai Securității; efectul acestora asupra progresului Țării fiind desigur nul (al stărilor induse, adică).
În complexitatea lui și plagiatorul e din latină, din plagiator, plagiatoris genitivul, însemnând, ca și plagiarius, răpitor, negustor de oameni, chiar seducător de copii (la Ieronim), apoi răpitor sau hoț de idei (Marțial îi dă acest înțeles cu opulentă carieră), adică plagiator; verbul plagiare se menține însă în sfera concretului rentabil însemnând doar a răpi oameni spre a-i vinde. Ne raportăm în primă instanță la plaga (rețea, plasă, laț) ca instrument al prinderii, al răpirii, corp al delictului.
Dar nu întotdeauna cel de la care se fură e un individ onest după cum ne indică un alt înțeles al lui plagiarius, anume răpitor de sclavi ai altora, puși la vânzare; mutatis mutandis revenim la ideea după care cărțile se fac din cărți, căci, afirma un italian celebru, omenirea are vreo zece idei pe care le tot învârte de peste două mii de ani; desigur, totul e să recunoști că lumea nu începe cu tine. În geniul lor pragmatic însă, romanii au inventat procedeul literar numit cento, centonis genitivul, adică poezie întocmită din versuri luate de la diferiți autori, înnădite între ele (Ausonius și Augustinus, printre alții, recunosc procedeul ca pe unul firesc, deci fără a se isteriza, fără a acuza). Mai mult, procedeul îl întâlnim în muzica secolului XVIII; Mozart, fără vreun avertisment, preia un fragment dintr-o operă a lui Salieri pentru că se potrivea unei compoziții de-a lui; evident că nu s-a excitat prostește nimeni, dimpotrivă s-au felicitat reciproc.
Până la urmă verbul de pornire probează încă o dată complexitatea romană: decât să furi o idee, mai bine răpești întreaga persoană.
Nu pot să închei fără a aminti că, precum în cazul lustrației și aici latina dovedește același geniu: mai avem un substantiv tot plaga (rană, neologismul plagă) care în sintagma cu iz electoral plaga iniecta petitioni înseamnă lovitură dată unei candidaturi la alegeri. Evident, fără nici o legătură cu plagiatul care e o altă … plagă.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
