În noaptea Bunei Vestiri a anului 1959, m-am trezit brusc din somn. Lumina era aprinsă, nişte indivizi strãini umblau prin casă răvăşind cărţile din bibliotecă şi scotocind prin sertare. Mama, palidă, se sprijinea de spătarul unui scaun, tata, pe marginea patului, se îmbrăca în tăcere, bunicile mele, ca nişte umbre, se lipiseră de perete. Stăteam nemişcată în aşternut, încremenită în aceeaşi muţenie care îi cuprinsese pe ai mei. Echilibrul cald al încăperilor era dat peste cap de intruşii în negru care răscoleau pretutindeni, aruncând pe jos lucrurile aşezate cu grijă în casă.
Totuşi haosul pe care încercau să-l aducă acei necunoscuţi nu izbutea să intre înăuntru, deoarece familia nu era surprinsă de ceea ce se petrecea, luând sălbatica intruziune drept un rău inevitabil, ce avea să se abată asupra noastră oricum, mai devreme sau mai târziu. Mă cutremură şi acum calmul cu care mama a pus într-un sac puţină îmbrăcăminte pentru tata, revăd neclintirea statuară a bunicilor mele, aud paşii egali ai pãrintelui meu părăsind odaia, casa, grădina.
A doua zi, dis de dimineaţã, observând cã mama se îmbrãca mai frumos decât de obicei, am întrebat-o cu glas pierit unde se ducea. „La serviciu, mi-a rãspuns pe un ton grav, nu vreau sã-mi plângã lumea de milã. E felul meu de a arãta cã nu mã las înfrântã”.
Mi-am pus şi eu uniforma de şcoalã şi am plecat la fabrica de blãnãrie unde uceniceam împreunã cu colegii mei de clasã pe lângã câte un muncitor. Pe când însãilam bucãţile de blanã artificialã, mi se aburiserã privirile de lacrimi. Mi-am şters pe furiş ochii, dar tot m-a vãzut o muncitoare. “Ce ţi s-a întâmplat?” m-a iscodit apropiindu-se. “Am conjunctivitã”, am bâiguit şi ea s-a mulţumit cu explicaţia. Şedeam în dreptul unui geam, înceţoşat de praf, prin care se vedea în depãrtare, deasupra blocurilor sure, profilul sumbru al unei macarale.
La câtva timp de atunci, într-o noapte, am visat că tata era în mijlocul unui lac negru, iar pe mal, de jur împrejur, se aflau prietenii lui care îi întindeau mâinile ca să-l ajute să iasă de acolo, dar, cum îi apucau degetele, cădeau şi ei, traşi în aceeaşi apă întunecată. În cuprinsul aceluiaşi an, aveau să fie arestaţi, unul după altul, aproape toţi cei dragi nouă. Mai târziu, în alt vis se fãcea că stăteam în ploaie şi noroi. În dreptul unui trunchi noduros de copac, se afla un bătrân pe care l-am întrebat la câţi ani a fost tata condamnat, iar el mi-a răspuns: la 25 de ani. În dimineaţa următoare, am întrebat-o pe mama: „E adevărat că tata a fost condamnat la 25 de ani?Ea a tresărit şi m-a întrebat: „Cine ţi-a spus?” „Am aflat din vis”.
În unele icoane bizantine care înfãţişeazã Buna Vestire, obrazul Fecioarei, umbrit de tristeţe, se proiecteazã pe fondul de aur al înţelesului divin. O datã cu mesajul înfricoşat, îngerul îi aduce Mariei ramura de mãslin, purtãtoare de pace, cãci pe aleasã o aşteaptã o soartã abisalã, pe mãsura darului primit.
Arestat în noaptea Bunei Vestiri şi întors din detenţie, dupã 5 ani şi jumãtate, graţie amnistiei politice din 1964, tatãl meu a mãrturisit celor apropiaţi că dacă ar fi să ia viaţa de la capăt, ar schimba multe, dar nu ar putea renunţa la suferinţa din temniţă. Pentru el, ca şi pentru mulţi dintre prietenii săi, experienţa închisorii l-a apropiat, ca niciodatã înainte, de Dumnezeu, iar, după eliberare, l-a fãcut sã descopere miracolul vieţii şi elementara bucurie de a exista.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Pentru mine familia Pillat reprezinta un reper pe drumul credinței. Deasemenea repere pe drumurile culturii. Toate cărțile doamnei M. Pillat sunt semne spre Dumnezeu, cărțile lui Dinu Pillat mustesc de credință, extraordinara carte de amintiri a Corneliei P. prezintă aceasta binecuvântată familie în tot ce are ea mai nobil, atât cultural cât și ca bun bun gust, iar picturile M. Brates, la televizor le-am văzut și prin cărți, îmi plac f. mult. Despre Pia Pillat și M. Fărcașanu cărțile,,Zbor spre libertate,, și romanul lui D. Stanca,, Jurnalul Asteptarii” spun ce extraordinare și vii persoane au fost. Extraordinara discretie de care a dat dovada aceasta familie, ma face sa ma gândesc la sâmburele de Dumnezeire cu care aceasta familie a fost binecuvântată. Repet, pentru mine reprezinta un reper pe drumul credintei(a se vedea și acel vis, cred al Piei Pillat, despre Dinu Pillat)