Prin urmare, cine ești depinde de ce pun la cale neuronii tăi, clipă de clipă.
După ce am absolvit școala doctorală, am avut ocazia să lucrez cu unul dintre eroii mei în domeniul științei, Francis Crick. Până să-l cunosc, se concentrase pe problema conștiinței. Pe tabla din biroul său erau scrise mai multe lucruri: întotdeauna m-a surprins că în mijloc era scris un cuvânt mult mai mare decât celelalte. Cuvântul era sens.
Știm multe despre mecanica neuronilor, a rețelelor și a regiunilor creierului, dar nu știm de ce toat acele semnale care se succes rapid acolo au un sens pentru noi. Cum ne poate face materia propriului creier să ne pese de vreun lucru?
[…] Fiecare creier are o viață interioară diferită. Fiecare creier e unic, la fel ca fulgii de zăpadă.
În vreme ce miliardele tale de conexiuni noi se formează neîncetat, tiparul caracteristic manifestat arată că niciodată n-a mai exista și nu va mai exista cineva ca tine. În acest moment, experiența propriei conștiințe îți e specifică numai ție.
Și de vreme ce materia fizică se schimbă constant, ne schimbăm și noi. Nu suntem imuabili. Ne transformăm de când ne naștem până când murim.
Cine sunt eu? Fiecare creier este ca un fulg de zăpadă, David Eagleman, în Creierul. Povestea noastră, trad. de Elena Ciocoiu, București, Editura Humanitas, pp. 39-40
