Daniela Brown: Pictură şi poezie

Noua expoziţie de pictură a Danielei Davidescu Brown, dedicată liricii pillatiene, face parte dintr-un proiect pe care artista l-a conceput mai demult, când a pus la cale primul ei demers experimental, compunând tablouri inspirate şi însoţite de citate din volumul Aproape în departe de Monica Pillat (Editura Spandugino, 2022). Lucrările, încheiate în acel răstimp, au fost găzduite şi prezentate publicului de către Muzeul Memorial B.P. Haşdeu din Câmpina, în 2024 (19 octombrie-12 noiembrie).

Ulterior, Daniela Davidescu Brown şi-a extins aria de inspiraţie, explorând poemele lui Ion Pillat, cuprinse în antologia Ion Pillat. Familia din vers (Editura Spandugino, 2025), alcătuită de Monica Pillat şi de Carmen Brăgaru. Pentru vernisajul celei de a doua expoziţii, care a acompaniat lansarea cărţii menţionate, la Muzeul Naţional I. C. Brătianu, vila Florica (Ştefaneşti-Argeş), artista a elaborat câteva portrete de familie (Ion Pillat, Maria Pillat-Brateş, Dinu Pillat, Monica Pillat), cărora le-a dat, prin citatele însoţitoare, o aură lirică. De asemenea, a dorit să-şi diversifice atât stilul, cât şi structura compoziţiei, în realizarea unor noi reprezentări, redate în ulei şi în culori acrilice.

Cu expoziţia „Ion Pillat şi culorile timpului”, prilejuită de comemorarea a 135 de ani de la naşterea poetului şi găzduită de Muzeul Ţăranului Român, în sala Acvariu, din Bucureşti (17 martie – 1 aprilie 2026), Daniela Davidescu Brown aduce publicului alte picturi, printre care portretul lui Ion Pillat, copil, alăturat acum benefic siluetelor din familie, surprinse deja pe pânză de artistă. Autoarea încheie astfel un triptic, închinat armoniei dintre imagine, cuvânt şi transfigurare.
Deşi diferite ca tematică, peisajele, portretele, interioarele şi naturile statice ale Danielei Davidescu Brown îndeamnă la reverie, atât prin versurile care le cuprind, cât mai ales prin tainica asociere în tablouri a umbrelor cu lumina, a volumelor ferecate în contur cu desfacerea în fluid, fapt menit să îi dezvăluie privitorului că, sub aparenţa rigiditate a formelor, se ascunde suportul în eternă mişcare al esenţei.

Aş mai remarca energia pe care o degajă întrepătrunderea imaginii picturale cu titlul tabloului şi cu citatul ales. Prin faptul că artista urmăreşte să dea fie impresia unei concordanţe depline între cele trei componente (ca de exemplu în tabloul intitulat Atâta pace), sau că propune un titlu care dă o altă semnificaţie citatului, făcând din imagine replica unei variaţiuni (vezi tabloul Medievală), fie că utilizează fiecare element ca punere în abis a celuilalt ( tabloul Muzica divină), ea deschide publicului perspective inedite şi, astfel, îl invită să parcurgă, în aventura interpretării, drumul de la vizual la simbolic.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *