Ars fellatoria…

Recentul eveniment cu zguduire aproape planetară (dacă omitem mai mult de jumătate din omenire), s-a încheiat cu un discurs, precedat avant la  lettre  de un mesaj adresat lui Optimus aflat în aer, în avion adică, menit să producă o certă captatio benevolentiae astfel încât să nu mai asistăm la ieșiri furibunde care să ne lase cu buzele umflate. Atât mesajul cât și cuvântarea finală au stat sub semnul a ceea ce romanii ar fi numit arta lingușirii penibile.

Putem exemplifica din marea literatură, dar să nu cădem în plasa textului, crezând că nu s-a schimbat nimic. Asemănările sunt uluitoare, și totuși…

„Ce fel de om și cât de mari calități trebuie să aibă acela care, cu autoritatea lui și la un singur semn, supune mări și țări, pacea și războiul; niciodată nu am putut spera că poate fi așa cum îl vedem în fața noastră; câtă armonie și câtă concordanță a tuturor laudelor și a oricărei glorii i-au fost hărăzite acestuia…

Puterea lui, statura lui impunătoare, capul falnic și fața frumoasă, în plus o maturitate a vârstei  care nu l-a încovoiat, iar părul lui… nu fac decât să-i sporească măreția. Toate acestea nu vestesc în toată lumea un conducător?.

Așa trebuie să fie cel pe care ni l-au dat pacea și adopțiunea și voința divină înduplecată de rugămințile pământenilor.

Tulburările  au premers păcii instaurate de tine. Acum i-a cuprins frica din nou pe toți și  teama și dorința de a se supune ordinelor. Suntem rugați, implorați, suntem de acord sau refuzăm după cum ne impune prestigiul; cei care au obținut ce au cerut ne aduc mulțumiri; cei care au fost refuzați nu îndrăznesc să se plângă.

Acesta este respectul de care te bucuri tu. Hrănit cu gloria militară, tu iubești pacea. Nu te temi de războaie și nici nu le provoci. Pacificarea e atât de evidentă încât nu va mai exista nimeni care să trebuiască să fie învins. …Tu ești un părinte, ești patern…

Tu chiar în absența ta, nu te încrezi decât în tine. Cât de mult se bucură acum toate provinciile că au ajuns în stăpânirea și ocrotirea noastră. Nici din cer nu s-a revărsat vreodată atâta dărnicie. Au fost satisfăcute toate cerințele aliaților”.

Nu cred că e decent să mai citez, căci asemănările cu cele  petrecute recent sunt, cum spuneam la început, uluitoare. Și totuși: citatele nu sunt din vorbele unui pigmeu neerlandez zâmbitor tâmp ca să nu-l supere pe marele transatlantic, ci din distinsul Plinius cel Tânăr, ceea ce schimbă complet datele discursului. Apoi ceea ce azi e captarea bunăvoinței prin lingușire, atunci era  laudatio la adresa lui Marcus Ulpius Nerva Traianus. 

Închei cu o precizare spre a nu fi suspectat de licențiozitate (dacă totuși, fiecare e liber să înțeleagă ce dorește): fellare înseamnă a suge, de unde fellator, fellatrix  (în funcție de sex),  ipostază prin care am trecut toți, pe la sânul mamei ca să creștem  mari și frumoși. Mai jenant e însă când la maturitate caracteristica individului este tot starea  de fellator (-trix)… și tot pentru a ajunge mare, indiferent de domeniu. 

Concluzie (inevitabil) clasică:  non est idem si duo dicunt idem, nu e același lucru când doi spun același lucru. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *