ECLAIRES – APHORISMES
(Ed. Diacritic -Timișoara, 2018)*)
Traduction de l’espagnol – Ana Simon, Giorgie Nizzola
Voi începe cu o mică introducere biografică. Alina Diaconu este o scriitoare și jurnalistă argentiniană de renume. Mi-a fost prietenă din fragedă copilărie, părinții noștri fiind foarte apropiați unii de alții. Suntem cam de aceeași vârstă, iar locuințele noastre au fost în același cartier Bucureștean, lângă Hala Traian.Eram mereu împreună, am avut aceeași profesori de franceză și de pian, același medic pediatru. Legătura noastră extrem de strânsă a fost brusc întreruptă – când Alina avea 12 ani – de plecarea ei cu părinții la familia din Argentina – la Buenos Aires. Bulversarea noastră a fost profundă, Alina a mărturisit-o în public de multe ori, eu am păstrat-o în mine. Și-a însușit rapid spaniola, iar după studiile universitare a devenit o cunoscută scriitoare. Noi am rămas prietene, am corespondat – ea păstrându-și limba română – dar, ca scriitoare, folosind, evident, limba spaniolă. M-a vizitat în București în anii ’70, apoi la Montreal în anii ’80 cu soțul ei, care atunci mai trăia și, recent, la Toronto, când a locuit la mine.
Are, în bogatul ei palmeres jurnalistic și literar romane, poezii, aforisme și altele. Este membră a USR. Cărțile ei au fost traduse în diverse limbi, eu le-am citit pe cele în română și franceză. De-alungul anilor a primit numeroase premii literare. Este invitată la numeroase manifestări culturale literare în diverse țări, iar legătura ei cu România este menținută de Ambasada Română din Buenos Aires.
La Paris, unde a locuit câțiva ani în tinerețe, a fost prietenă cu cei doi mari scriitori de origină română Emil Cioran și Eugen Ionescu. A publicat în Franța un volum de corespondență cu E. Cioran, iar acum câțiva ani a participat, în România, la lansarea traducerii românești a acestei cărți. Desigur, în Buneos Aires a fost apropiata familiei marelui Borges, iar ca jurnalistă l-a cunoscut pe celebrul Astor Piazzola.
Aceasta este Alina Diaconú, prietena mea de o viață, autoarea cărții de aforisme pe care mi-a trimis-o recent și a cărei lectură m-a încântat. Tipărită în România, cartea este o traducere din spaniolă în franceză.
Am menționat aceste câteva date biografice ale autoarei pentru a justifica, într-un fel, rădăcinile nu numai ale unei prietenii, dar și existența unor afinități intelectuale comune, provenite probabil din educația asemănătoare pe care am primit-o în familie. Așa se explică faptul că, în toate schimburile noastre de idei, fie prin scrisori, fie în convorbirile telefonice, constatăm că avem gusturi literare și artistice identice, iubim aceleași filme, cărți, orașe, pictori, mai precis rezonăm la aceleași frumuseți.
Așadar, lectura aceastei cărți de aforisme – prima de acest gen din vastul ei palmares – m-a impresionat puternic. Eram în fața unor pagini scrise de altcineva, dar care cuprindeau propriile-mi gânduri.
În încheiere, voi cita câteva din aceste aforisme – în traducerea românească a subsemantei.
- (Un dialog între un bărbat și o fetiță, la București, de mult)
– Ce frumoși ochi ai! Ca cei ai mamei tale, dar ai tăi sunt diferiți, nu știu…
– Și…sunt mai noi, zice fetița. - Din propria experiență: numai Cioran și Borges erau la fel de fulgerători ca textele lor.
- Frumusțea: imposibil de-a o spune în cuvinte.
- Ionescu avea figura unui clown trist. De aceea operele sunt tragi-comice.
- Ce e mai ușor de suportat? Durerea corpului, sau a sufletului?(Există calmante pentru cea de-a doua?)
___________________________________
*) Informații pentru achiziționare se pot obține de la Editura Diacritic din Timișoara.
Notă: articol apărut în revista Leviathan 4 / 2024
