Romanul Orbital de Samantha Harvey a câștigat prestigiosul premiu literar Booker în 2024.
Numită de autoarea sa „o pastorală spațială”, cartea îmbină perspectiva științifică cu intuiția metafizică pentru a transmite pregnant relativitatea timpului și spațiului: aceste două cadre de referință în care omul își ancorează ambițiile de cucerire și viziunile politice-filosofice exclusiviste a căror critică nu lipsește din roman.
Samantha Harvey: Orbital
Jonathan Cape, 2023
Lecturând meditația evocativă în care cei șase astronauți – pardon, doi dintre ei cosmonauți – orbitând în jurul Pământului urmăresc șaisprezece răsărituri și șaisprezece apusuri într-o singură zi terestră, nu puteam să nu mă întreb: cum ar arăta o „zi liturgică” în spațiu? Ar mai fi ea posibilă în afara coordonatelor spațio-temporale reprezentate de acest Lebenswelt al nostru numit Terra? Cum este totuși posibilă existența unui altfel de mediu, măcar pe duratele scurte ale aventurilor noastre extraterestre?
Deși uneori îmi părea mai degrabă o ilustrare a redundanței celor „o mie de cuvinte” din zicala privitoare la valoarea unei poze, un tablou textual care nu oferă mai mult decât ar face-o răsfoirea fototecii unui telescop performant, romanul inspiră exact aceste incomode gânduri, dar și reconfortante uimiri în fața efemerității materiei pe care o împărtășim și noi, chipuri muritor-nemuritoare ale Creatorului veșnic. Fragilitatea locului albastru-verde sferic, „this great photogenic thing”, și a locuitorilor acestuia coexistă cu surprinzătoarea reziliență a primului și fascinanta abilitate a acestora din urmă de a-și transcende delicatețea prin mituri formatoare.
Oda științifico-bucolică a observației pe care o realizează scriitoarea britanică în volumul zvelt este – cum altfel? – un îndemn la acceptarea smerită a inevitabilei pluralități a observatorilor. Cele două referințe grafice recurente din text nu sunt întâmplătoare. Atât faimoasa fotografie a astronautului Michael Collins, cât și tabloul Las Meninas de Velásquez reafirmă nesiguranța, dar și relevanța relației dintre observator și observat – o relevanță care este sporită tocmai de incertitudinea spațiului și timpului observării.
Cartea pe alocuri suboptim de lentă merită citită măcar pentru pasajul sublim care a reprezentat punctul culminant al narațiunii pentru mine, în care Harvey întrețese perspectiva milioanelor de ani a cosmogoniei seculare cu timpul creaționist măsurat prin experiența personală a calendarului uman:
In the cosmic calendar of the universe and life, with the Big Bang happening on January 1st, almost fourteen billion years ago […] it was near the end of January that the first galaxies were born […] almost two billion years later on March 16th, one of these galaxies, the Milky Way, was formed, and a six-billion-year summer passed in routine havoc until, at the end of August, a shockwave from a supernova might have caused a slowly rotating solar nebula to collapse […].
Four days later the earth came about, and a day after that its moon. […]
Christmas Day, though Christ’s not yet born – 0.23 billion years ago, and here come the dinosaurs for their five days of glory before the extinction event that […] left in their absence a vacant spot: ’Wanted – land-dwelling life forms, no time-wasters, apply within’, and who should apply but the mammalian things, who quicksharp by mid-afternoon on New Year’s Eve had evolved into their most opportunistic and crafty form, the igniters of fire, the hackers in stone, the melters of iron, the ploughers of earth, the worshippers of gods, the tellers of time, the sailors of ships, the wearers of shoes, the traders of grain, the discoverers of lands, the schemers of systems, the weavers of music, the singers of song, the mixers of paint, the binders of books, the crunchers of numbers, the slingers of arrows, the observers of atoms, the adorners of bodies, the gobblers of pills, the splitters of hairs, the scratchers of heads, the owners of minds, the losers of minds, the predators of everything, the arguers with death, the lovers of excess, the excess of love, the addled with love, the deficit of love, the lacking for love, the longing for love, the love of longing, the two-legged thing, the human being...
