Între Imperiu și Uniune…

O serie de alocuțiuni recente din parlamentul european au probat – dacă mai era nevoie –  de ce aserțiunea după care UE este urmașa Imperiului Roman nu prea are nimic cu realitatea, în ciuda faptului că a fost pronunțată adesea, după cum nici introducerea monedei unice nu are acoperire așa cum credea  la momentul respectiv șeful băncii europene: „Europa are din nou o monedă unică precum în Roma antică”. Cursul spune însă cu totul altceva.

Aceleași alocuțiuni sunt expresia unei dorințe de dominație nejustificate, ca atare un șef(ă) al Uniunii nu va avea niciodată puterea de convingere a unui imperator, fie el Traianus, Hadrianus sau … Nero. 

Câteva excerpte din scrierile lui Sallustius ne pot lumina asupra unor principii  politice romane, cu atât mai credibil cu cât autorul, după o experiență nu tocmai favorabilă s-a retras din viața publică.

„Apoi, când puterea regală, făurită inițial pentru păstrarea libertății și propășirea statului, a devenit o tiranie trufașă, schimbând rânduiala, romanii și-au făcut o conducere pe câte un an cu doi conducători considerând că în acest fel sufletul omenesc ar putea deveni mai puțin îngâmfat de pe urma unei puteri fără margini. Astfel a început fiecare să se înalțe în demnitate și să-și arate puterea minții.”

„Lăcomia de bani zdruncină buna credință, onestitatea și celelalte deprinderi bune.”

„Setea de putere , mai mult decât lăcomia de bani, tulbură sufletele oamenilor, fiind totuși un viciu mai apropiat de virtute”.

„Noi luăm martori zeii și oamenii că nu ridicăm armele nici împotriva Patriei, nici ca să îi punem pe alții în pericol, ci pentru ca ființa noastră să fie apărată de nedreptăți. … Noi nu căutăm stăpânire, nici averi generatoare de războaie, ci libertatea”

„S-ar cuveni ca toți oamenii care se sfătuiesc asupra unor lucruri contradictorii, îndoielnice, să nu fie stăpâniți de ură, de prietenie, de mânie sau milă”.

„A te strădui în zadar și a nu obține altceva decât ură, este curată nebunie; doar dacă nu cumva îl stăpânește pe cineva pofta josnică și periculoasă  de a-și sacrifica onoarea, patria și libertatea pentru puterea câtorva. A conduce  patria prin silnicie este primejdios chiar dacă ai îndrepta unele erori, mai ales că toate schimbările  din stat prevestesc măcel, exil și alte fapte dușmănoase”.

„Au învins în senat cei care mai presus de adevăr au pus banii și influența”.

Evident comparaison n ʹest pas raison, ca atare nu e vorba  de a compara cele citate cu realitatea parlamentară UE ci a le pune față în față: dorința de a crea un Imperiu unitar  – cu trufia  celui puternic și disprețuitor pe principiul considerat comunist în mod eronat, general potent în fapt, după care cine nu e cu noi, adică nu ascultă de noi, e împotriva noastră.

În fine, dacă pentru un demnitar roman „odată cu sfârșitul funcției încetează și poverile acestei funcții” (principiu de drept), ne putem întreba azi unde vei găsi doritorul de despovărare? 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *