Clasicismul electoral

Isteria mediatic  politic socială care se accentuează în anumite perioade  destul de bine determinate (la mica înțelegere) e una pluralistă, adică e specifică atât Europei cât și atotputernicilor transoceanici. Mai puțin asiaticilor aflați într-o altă sferă a tradiției care se dovedește benefică pentru ei, chiar dacă se încearcă impunerea hamburgerului și a gazogenelor de diverse nuanțe (maro, galben, verde, etc ). De ce ar renunța unii la puiul de Șanhai și alte bunătăți, sau la preparatele de Mumbay ??? Respectul e real când e reciproc. 

Reciprocitatea ar trebui să existe însă și în sfera electorală a „lumii civilizate”, cum ne place să o definim pe a noastră (repet: euro transoceanică).

„Dacă tăria sufletească a conducătorilor  ar fi  la fel și în timp de pace și în timp de război, regulile omenești ar fi mai corecte și mai statornice, și nu s-ar mai vedea nici cum o conducere trece de la unul la altul, nici cum toate sunt supuse schimbărilor și tulburărilor. Căci puterea se păstrează cu ușurință prin aceleași însușiri prin care a fost câștigată …

Cei mai mulți consideră criticile care le sunt aduse ca fiind izvorâte din răutate și pizmă; când faci pomenire despre virtuțile celor aleși, se ascultă cu nepăsare. .. Setea de putere îi împinge pe mulți muritori să devină fățarnici, una să aibă ascunsă în gând și alta gata pe buze… Setea de putere, chiar mai mult decât lăcomia de bani tulbură sufletele oamenilor.

Îi luăm  martori pe nemuritori  și pe oameni că n-am ridicat armele nici împotriva patriei, nici ca să punem pe alții în primejdie, ci pentru ca ființa noastră să fie apărată de nedreptăți. Noi nu căutăm stăpânire, nici averi care sunt cauzele  a tot felul de neînțelegeri între oameni, ci libertatea… S-ar cuveni ca toți oamenii care conversează   asupra unor lucruri îndoielnice să nu fie stăpâniți de ură, de prietenie, de mânie și de milă.

Într-un stat mare există multe și felurite minți.

Au învins aceia care mai presus de adevăr au pus banii și influența.

Cetățeni, multe m-ar îndemna să mă depărtez de voi, dacă dragostea mea de patrie n-ar fi mai presus de toate; puterea partidului optimaților, răbdarea voastră plină de resemnare,  lipsa oricărui drept și mai ales primejdiile mai numeroase decât onorurile  sunt cele pe care le înfruntă virtutea. Îmi vine greu să vă mai spun cât ați fost, în acești cincisprezece ani din urmă, de batjocura trufiei câtorva, cât de josnic și cât de nerăzbunați ai pierit apărătorii voștri. Eu voi pune la încercare libertatea care mi-a fost lăsată… Dar, cetățeni de voi atârnă să fac aceasta în zadar sau cu folos.”

Iată doar câteva „texte” cu iz electoral (la putere sau în opoziție) de acum două milenii și nici nu poate fi altfel căci tot ei, romanii, au inventat alegerile așa cum sunt azi. Atâta doar că după aleșii lor, buni sau răi, a rămas ceva: Imperiul  Europa și nu numai. În  rest, vorba Poetului „Alte măști, aceeași piesă”. 

De consultat Caius Sallustius Crispus, cunoscător până la un punct. A părăsit tentația electorală la momentul potrivit, pentru a-și ordona grădinile devenite celebrele  Horti Sallustiani. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *