MUSICA PURITAS DOMINICA (Verdi – semper et ubique.. )

adică mereu și pretutindeni. Eternitatea și ubicuitatea lui Verdi se vădesc și prin cele mai felurite puneri în scenă, devenite aproape o modă în ultimele decenii, probându-se că, precum o expresie a sacrului,  marea sa operă rămâne aceeași summa genialitas indiferent de timp și spațiu.  Excludem aberațiile. În 2017 la Salzburg era pusă în scenă Aida în regia lui Shirin Neshat, o  artistă vizuală iraniană, domiciliată actualmente în New York. Nu a șocat publicul și pentru că – spune mai târziu Radames, adică Francesco Meli – ascultând și vizionând Aida nu trebuie să ne raportăm la piramide și elefanți. Dar perfecțiunea verdiană e atinsă  și prin colaborarea cu interpreții și dirijorul Ricardo Muti. Recent, în toamna lui 2022, un geniu regizoral de… operă, canadianul Robert Carsen, în perfectă con-lucrare cu verdianul dirijor de la Covent Garden,  Antonio Pappano, ne propune o Aida în care militarismul  vizual trimite fără echivoc la armata „ideală”, adică o combinație de americani, chinezi (sau coreeni) și ruși. Distribuția este însă… mereu și pretutindeni, adică verdiană.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *