MUSICA PURITAS DOMINICA (nepotrivirile dureroase… )

devin tragice în final, mai ales când se insistă inutil, însă expresia muzicală primește accente sublime. Durerea celei trădate și respinse e independentă de statutul ei, fie că e fiica faraonului, precum Amneris, fie fată din popor, precum Santuzza. Prima face orice pentru a-l salva pe cel iubit. Cea de a doua încearcă de asemenea să-și readucă iubitul dar își încheie eseul sentimental  cu un blestem… pascal. Nici una nu se potrivește cu pluralismul masculin. În Carmen  personajul masculin are sentimentul statorniciei astfel încât cu greu pricepe abia în final că nu e iubit – Tu ne mʹ aime pas. Nepotrivirea își spune cuvântul și în acest caz devenit criminal. Cazurile speciale le întâlnim însă la Wagner în Tannhäuser și Lohengrin. E evident că o anumită tulburare a compozitorului în raport cu feminitatea se transmite și personajelor create literar și muzical de el. Astfel, finalurile celor două opere denotă nu numai nepotrivire cu tinerele „vizate”,  ci senzația „superiorității” masculine concretizate în „nu știu ce vreau…”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *