copil fiind visam să fiu balerină
visam să cresc și să alunec pe gheață
și mai ales să fiu iubită de mama
dar mama nu era o mamă ca toate
ea îl iubea
numai și numai pe Dumnezeu
Dumnezeul florilor și al apelor
Dumnezeul celor drept credincioși
de câte ori pleca îi sustrăgeam
pantofii și rochiile
și rujul
oglinda îmi arăta o
mamă bună și nouă
peste ani am născut
copiii mei erau bijuterii foarte rare
îi înveleam
visam să rămână așa
sunt deja mari
și mama tot pe Dumnezeu îl iubește
n-are habar că inima mea
e râsul copiilor când aleargă
acel decembrie în care-am făcut meningită
și m-am gândit
că n-o să mai prind înc-o iarnă
să-i văd
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).