MUSICA PURITAS DOMINICA (soarta bizară la „naștere”…)

a unor capodopere probează că așa zisa critică de artă nu are nimic cu recunoașterea valorii, ci eventual cu spiritul de clică, sau nici atât. Trei cazuri celebre în muzică:  Beethoven, compunând Missa Solemnis, a înaintat oferta către patru editori. Surpriză (?): prima audiție a avut loc la Sankt Petersburg în 1824, grație prințului Nikolai Golițîn, fervent admirator dar și  intermediar al  achizitorului partiturii, nimeni altul decât Țarul Rusiei. Mai târziu, trei părți, apoi toate cinci  primesc la Viena aplauzele publicului, din care oricum compozitorul nu auzea nimic. George Bizet: compune Carmen, refuzată de Opera din Paris, ca fiind imorală; iată că prostia politicianist jurnalistică nu îl atingea doar pe Caragiale la noi. O reface, dar pică la premieră din cauza presei „culturale”. Bizet moare la 37 de ani, astfel că, după reluarea operei, aceeași presă imundă îl elogiază, evident post mortem. În fine, Puccini, un alt geniu care nu și-a auzit ultima creație. Din păcate causa sui;  nu reziști la trei pachete de țigări pe zi. Premiera  Turandot,  se oprește la un moment dat, iar dirijorul Toscanini spune „aici compozitorul a lăsat pana din mână”. Un discipol a continuat-o. Giacomo fusese prea mare pentru ca presa să mârâie ostentativ ceva, așa încât exotismul compoziției era firesc mai ales că Europa nu avea (încă) probleme cu China.   

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *