amprente în ceară

să fi avut șapte ani când a murit moșuꞌ din partea lui tata

purtam o geacă albastră și căciulă de lână

ai mei m-au ridicat deasupra sicriului să-mi iau bun rămas

 

n-am simțit mare lucru nu era nimic de văzut

o față de ceară costumul cu guler

ochii puțin mai încercănați

decât în ziua în care moșuꞌ tăiase scroafa în grabă

și mă pusese să car într-o oală rinichii ficatul și limba

iar eu mă holbam la oala în sânge

și mă strâmbam în inima mea

 

n-am simțit mare lucru nici când intra câte-un ins

și bunica începea să jelească 

cum tot nimic n-am simțit nici când făcea câte-o pauză 

și râdea

 

la cimitir l-au coborât într-o groapă

toată lumea plângea toți aruncau pământ peste el

numai eu m-am proptit în spatele tatei

și m-am jucat cu o lumânare până când s-a topit

 

ieri am găsit geaca albastră  în pod și n-am simțit mare lucru 

poate un vag miros de piele pârlită

de ceară gălbuie picurându-mi pe mână

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *