Am plecat capul și sabia l-a tăiat,
am întors obrazul și pielea mea s-a făcut,
toată, purpură. Cum să-ndrăznesc să Îți cer
o fericire mai mare de-atât?
Iartă-mă, Sfinte,
Darul Tău l-am scufundat în adânc,
darul Tău poleit cu aur și flori!
Slavă Ție, deasupra mărilor și-oriunde ai fi
și slavă acestei pagini nescrise –
pe bună dreptate, mâna mea mă detestă
mai mult decât Tine!
Pogoară-Te la căpătâiul celui ce scrie
și nu pedepsi gura mea:
când bate vântul, nu știe să tacă.
Ai milă și veghează
bunăstarea umililor tăi slujitori:
în grădina Ta,
sunt mai mulți grauri decât porumbei
și tare mi-e teamă că deja ciugulesc,
în loc de cireșe, ochii poeților. 16
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
