Slavă Ție și slavă acestei pagini nescrise

Am plecat capul și sabia l-a tăiat,

am întors obrazul și pielea mea s-a făcut,

toată, purpură. Cum să-ndrăznesc să Îți cer

o fericire mai mare de-atât?

Iartă-mă, Sfinte,

Darul Tău l-am scufundat în adânc,

darul Tău poleit cu aur și flori!

Slavă Ție, deasupra mărilor și-oriunde ai fi

și slavă acestei pagini nescrise –

pe bună dreptate, mâna mea mă detestă 

mai mult decât Tine!

Pogoară-Te la căpătâiul celui ce scrie

și nu pedepsi gura mea:

când bate vântul, nu știe să tacă.

Ai milă și veghează

bunăstarea umililor tăi slujitori:
în grădina Ta, 

sunt mai mulți grauri decât porumbei

și tare mi-e teamă că deja ciugulesc, 

în loc de cireșe, ochii poeților. 16

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *