Miere și lapte

Am fost iarbă și flori și am auzit

cum mâna Ta azvârle în beznă

temeri văzute și nevăzute.

Am fost dragoste și ea m-a tranșat

ca pe-un mușchi încă tânăr.

Am fost țipăt și foc –

frica mea era albă precum un chip de mireasă.

O clipă, am crezut că ai părăsit

ceea ce alții ar fi lăsat în uitare.

De undeva, poate chiar din inima mea,

mă priveai.

Și Doamne, cât de cald flutura

răbdarea Ta, o perdea de miere și lapte,

în aurul dimineții!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *