Las Vegas
”Sin City”, ”Pleasure City”, ”Fun City”… Las Vegas mi s-a părut mai mult ”Sad City”, depinde de perspectiva fiecăruia. Vii strict pentru vacanță și distracție, vei vedea doar părțile bune, faci un pas în afara faimosului Strip și vezi cum se strecoară realitatea printre crăpăturile largi.
Las Vegas mi s-a părut un oraș copilăresc și genial în același timp. Un oraș care se bazează pe turism și pe jocuri de noroc, care a luat cele mai cunoscute simboluri din lume și le-a recreat în deșert într-un amestec fascinant de prost gust și inspirație negustorească. Un oraș care vinde la scară mare un miraj, un vis, și o face atât de bine încât s-a îmbogățit din asta. Oamenii dau năvală acolo din toate colțurile lumii pentru a trăi iluzia succesului, a fericirii aduse de bani, a împlinirii dorințelor.
Când îi asculți pe localnici vorbind între ei, vorbesc numai despre hoteluri, tot universul din Las Vegas e concentrat în jurul lor: care e mai bun, care e mai prost, unde poți ieși seara cu familia la masă. Hoteluri cu zeci și sute de camere, probabil toate destul de pline, dacă e să mă iau după numărul mare de turiști de pe stradă. Fete semi-goale plimbându-se câte două pe bulevard și făcând un ban din pozatul cu turiștii, oameni fără adăpost care vorbesc singuri pe stradă, americani tipici plimbându-se cu Deuce, autobuzul care circulă pe Strip dintr-un capăt în altul, zone de construcție pustii și dezolante, capele tematice de căsătorie, baruri cu strippers și dughene cu fast food. America.
