MUSICA PURITAS DOMINICA (idol mio… )

idolul deci, într-o clasificare în marea muzică ocupă fără îndoială supremația după caro și tesoro (vezi și ascultă duminicile trecute), sugerând puterea superioară a lui amoroso. Poate tocmai pentru că e păgân (lat. idolum, greu de înțeles de ce ar fi în română din slavă?) exprimă atât de bine sentimentele debordante, dând libertate marilor compozitori. Antonio Cesti compozitor, cântăreț și organist baroc (sec. XVII), în opera Orontea compune Intorno allʹ idol mio, rămânând cunoscut însă pentru Il pomo dʹ oro, actualmente și numele unei excelente orchestre. La Mozart idolatria amoroasă e debordantă; îndemnul Calmatevi, idol mio din Don Givanni duce la o frumoasă confesiune. Regretabil nu și  în Cosi fan tutte.  În Idomeneo alternanța e între Idol mio și o dezlănțuire cum numai Netrebko poate interpreta. La Händel de la simțire, Senti, bel idol, se ajunge la adorație  în Teseo. În fine Antonio Salieri cu aria Armidei în interpretarea surprinzătoarei israeliene Chen Reiss.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *