MUSICA PURITAS DOMINICA (gelozia…)

în  italiană gelosia,  nu poate duce la nimic bun după cum ne-o arată și etimologia din lat. zelus, invidie, ardoare, gelozie, dar și verbul zelare, a iubi cu ardoare, a fi gelos. Motivată sau nu, gelozia tocmai pentru că se manifestă așa cum se știe, a generat în muzica de operă arii inconfundabile prin dramatismul lor. Ascultăm Gelosia la Vivaldi cu pătimașa Cecilia Bartoli; aceeași stare la Händel. Dar parcă nici unde nu e mai convingătoare gelozia cu consecințele ei decât în Tosca, mia gelosa. În Cavalleria rusticana pornirea e în fapt motivată ducând la răzbunare. Duetul care începe interogativ Tu qui Santuzza? este poate cea mai dureroasă implorare a iubirii (motivat) geloase în fața indiferenței brutale. Din aceeași capodoperă duetul celor doi  înșelați: iubita geloasă și soțul devenit gelos până la crimă. În final o altă probă de gelozie motivată, bizară chiar; în Aida, conștientă de situația sa ingrată Amneris își mărturisește sieși mia gelosia, tardiv însă și fără vreo soluție. Fragment dintr-un spectacol salzburgez fără egal. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *