Cum se întâmplă de atâtea ori, zdrobirea sistemului judiciar și a presei independente a deschis ușa corupției. Mulți dintre vechii prieteni ai lui Orbán s-au îmbogățit din afaceri. Până în 2018, Transparency International a estimat că aproximativ 40% din contractele publice din Ungaria erau alocate după un proces care implica un singur ofertant. În 2017, o investigație făcută de OLAF, gardianul UE împotriva corupției, a recomandat ca István Tiborcz, ginerele lui Orbán, să fie anchetat deoarece firmele sale măsluiseră oferte de zeci de milioane de euro ca să obțină contracte cu bani europeni pentru iluminatul municipal. Cum era de așteptat, Ungaria a ignorat recomandarea, iar OLAF nu a putut face nimic în această privință. Tiborcz este acum unul dintre cei mai bogați o sută de oameni din Ungaria. La momentul respectiv se credea că al doilea cel mai bogat om din țară era Lőrinc Mészáros, un prieten din copilărie al lui Orbán.
Duhoarea corupției din jurul liderului maghiar nu l-a împiedicat să joace rolul regelui-filosof. În facultate, scrisese o disertație despre Antonio Gramsci, filosoful italian marxist care argumentase că puterea politică izvorăște adesea din controlul asupra instituțiilor culturale puternice. Ca prim-ministru, Orbán a demarat un program gramscian de transformare societală. Obiectivul lui, a declarat el, era să creeze „o nouă eră culturală”. Până și programa pentru grădiniță din Ungaria a fost modificată pentru a promova „identitatea națională, valorile culturale creștine, patriotismul”.
Orbán a continuat să-și promoveze ideile de democrație „iliberală” și în afara Ungariei și a acoperit cu laude lideri de mână forte precum Vladimir Putin. A fost primul lider din UE care a susținut candidatura lui Donald Trump la președinție în 2016. A lăudat în mod regulat China lui Xi și a construit o relație strânsă cu Benjamin Netanyahu din Israel. Liderul israelian era pregătit să treacă cu vederea faptul că Orbán folosea antisemitismul în campaniile politice interne în schimbul unui aliat valoros la masa UE. În UE, Orbán s-a pronunțat împotriva sancțiunilor impuse Rusiei, spunând că UE trebuie să admită că „Putin și-a făcut țara din nou măreață”. La fel ca Putin, Xi și Erdoğan, Orbán nu avea în plan să plece prea curând de la putere. „Voi rămâne în politică în următorii 15 sau 20 de ani”, a anunțat el în 201620. În septembrie 2021, după ce Angela Merkel s-a retras de la conducerea Germaniei, Orbán a devenit cel mai longeviv prim-ministru din cele 27 de state membre ale UE.
Apariția unui lider autoritar în interiorul UE a fost o imensă provocare pentru aceasta. Un secret stânjenitor știut de toată lumea era că guvernul german îl tolerase pe Orbán pentru că îi era util. În cea mai mare parte a perioadei Orbán-Merkel, voturile Fidesz din Parlamentul European au contribuit la asigurarea unei majorități funcționale pentru Partidul Popular European (PPE), care era dominat de creștin-democrații lui Merkel. Drept urmare, CDU a făcut tot posibilul pentru a închide ochii la erodarea democrației din Ungaria și a evita astfel ca în urma unei confruntări cu Orbán PPE să-și piardă prețioasa majoritate parlamentară. Când, la un eveniment din Bruxelles, imediat după criza refugiaților, l-am întrebat pe Manfred Weber, președintele Parlamentului și membru al CSU, partidul-frate al CDU, de ce partidul lui continua să colaboreze cu Fidesz, Weber, părând ușor stânjenit, m-a informat că Orbán nu întrecuse încă măsura.
