Sport și naționalism. Athletic Bilbao expresia cea mai frumoasa a naționalismului basc

Într-o lume în plina globalizare, unde cluburile de fotbal din Uniunea Europeana pot avea un număr nelimitat de jucători în lot originari din altă țară europeană și unde circulația banilor este liberă, Athletic Bilbao se încăpățânează să păstreze un sistem arhaic de organizare care datează din 1912 și care s-a dovedit extrem de eficient dacă ținem cont că ei sunt împreună cu giganții FC Barcelona și Real Madrid singurele echipe care nu au retrogadat din prima ligă spaniolă de fotbal în istoria fotbalului iberic.

Mândri de originea lor bască, conducătorii de la Athletic Bilbao au respectat o lege nescrisă și anume aceea de a nu folosi în echipa lor decât jucătorii care sunt născuți în zona numit Țara Bascilor (Euskal Herria), dar și din Navarra și nordul Țării Bascilor în Franța sau care au descendenți din această zonă.

Fiecare conducător al clubului Athletic Bilbao are posibilitatea de a nu respecta această regulă pentru ca nu este ceva oficial, însă niciunul nu a încălcat-o în istoria aceastui club de peste 100 ani. Astfel, nucleul de jucători al lui Athletic este format din jucători care provin din propria academie de fotbal sau „Cantera” cum mai este numită și care au echipe precum CD Basconia, care joacă în ligile inferioare spaniole și unde tinerii jucători basci pot juca și crește în valoare. „Cu jucători crescuți în zona de origine si sprijin local, nu este nevoie de import”, este idee de baza pentru cei conduc Athletic Bilbao iar ei nu au dat greș din academia lor iesind jucători de prestigiu precum Aymeric Laporte, Joseba Etxeberria, Inaki si Nico Williams dacă îi menționăm doar pe cei mai recenți.

Această regulă nu este urmată și de celelalte cluburi de fotbal din Țara Bascilor. Real Sociedad, cealaltă echipă importantă din această zonă, a renunțat la regulă respectivă de a folosi numai jucători de origine bască încă din 1989 când l-au transferat pe irlandezul John Aldridge de la FC Liverpool se scrie în The Guardian și doar câteva cluburi din lume au o astfel de strategie, printre ele fiind și Chivas de Guadalajara, clubul care i-a trimis în fotbalul mare pe Carlos Vela și Javier Hernandez.

Conform Wikipedia, jucătorii care au fost transferați sau crescuți în propria academie de fotbal îndeplinesc câteva caracteristici:

– Unii fac parte din minoritați etnice și din cauza numarului scăzut de imigranți în această zona Athletic Bilbao este printre echipele cu numărul cel mai mic de jucători de culoare din LaLiga. Așa au fost Jonas Ramalho, al carui tata este din Angola, sau cum este cazul lui Inaki Williams, cu parinți ghanezi, sau Yuri Berchiche care are tatal algerian;

-Jucători francezi de origine bască cum a fost Bixente Lizarazu sau cum este Aymeric Laporte care a fost primul francez care a absolvit academia lui Athletic în 2012 și care are strabunici basci;

-Jucători străini cu descendenți basci cum este Iker Zubizarreta, un tanar venezuelean cu străbunic basc care a jucat pentru Athletic în 1910, sau cum a fost cazul celebrului uruguayan Diego Forlan pe care Athletic a vrut să îl transfere în 2004 și a cărui bunică a fost din Hodarribia;

-Fotbaliști născuți în Țara Bascilor dar au evoluat și au crescut ca jucători în altă tară sau în alt oras spaniol cum este cazul lui Fernando Llorente, Roberto Rios, Ander Herrera sau Gaizka Mendieta. Interesant este că după Razboiul Civil din Spania (1936-1939), conducătorii echipei basce au ințiat „Operațiunea Întoarcerea” și au încercat să aducă la echipă jucători născuți în Țara Bascilor dar care au plecat cu parinții lor ca refugiați politici în alte țări;

– Recrutarea jucătorilor din zona Biscay care înconjoară Țara Bascilor în timp ce alte echipe precum Real Sociedad și Osasuna Pamplona luau jucători din provinciile lor precum Gipuzkoa sau Navarre. S-a ajuns la concluzia că 12 din 25 de jucători din lotul lui Athletic Bilbao în 2016-2017 erau din zona Biscay iar in 2019-2020 erau 14. La fel în noiembrie 2017 un studiu a aratat ca 77% din tinerii de la academie erau din această provincie Biscay se spune conform sursei citate;

– Jucători din alte regiuni dar cu conexiuni basce cum a fost cazul jucatorului român Cristi Ganea care nu a fost născut în Țara Bascilor dar care și-a petrecut tinerețea în Basauri, pe langa Bilbao, și care a jucat pentru echipe locale precum Basconia. El a îndeplinit regula de a învața fotbalul la cluburi basce și astfel a devenit eligibil.

Încă din cele mai vechi timpuri au existat disensiuni între locuitorii Țării Bascilor și Spania în general, atât politice cât și din cauza diferențelor culturale, ligvistice. Bascii au ținut foarte mult la tradițiile lor și au aspirat mereu la autonomia sau chiar independența regiunii. Zonele populate de basci erau caracterizate de către spanioli ca având o limbă și obiceiuri refractare modernitații. Mai rău, le-a fost bascilor când au fost sub conducerea lui Franco. Dictatorul spaniol le-a impus o serie de restricții după Războiul Civil din 1936-1939. Alva si Navarra și-au păstrat autonomia în timp ce Vizcaya şi Guipuzcoa au fost declarate „provincii trădătoareˮ pentru că au susținut republicanii în acest razboi. Astfel, cultura lor a fost oprimata in detrimentul celei spaniole. „Perioada franquistă a însemnat pentru basci interzicerea obiceiurilor, porturilor tradiţionale, folclorului, cât şi predarea limbii euskera în şcoli”, se scrie in Historia.ro.

De partea celalaltă, bascii aveau și ei propria lor imagine despre Spania în general și locuitorii să. Ei și-au susținut prezența în aceasta regiune a Spaniei, dar și unitatea cultural lingvistică, înca din cele mai vechi timpuri, din neolitic mai concret, iar mai apoi în Evul Mediu când au devenit parte ai Regatului Basc al Navarrei și Regatului Castiliei. De aici mândria și respectul pentru tradiția lor bască.”Bascii privesc imigrantul spaniol ca pe o persoană arogantă, superficial culturalizată, de neîncredere şi extrem de egoistă. Percepţia aceasta a devenit cu atât mai răspândită cu cât preoţii înşişi au susţinut-o şi chiar au propagat-o. Tagma preoţilor din Guipuzcoa a semănat suspiciune în rândul populaţiei cu privire la acestă atitudine anti-religioasă a imigranţilor, pe care îi văd ca o reală ameninţare asupra comunităţii. Drept pentru care, bascii refuză categoric renunţarea la limba lor maternă, euskera, care pentru ei reprezintă esenţa comunităţii basce şi a etnicităţii lor”, se spune in Historia.ro care a citat-o pe cercetatoarea Marianne Heiberg.

Din cauza acestor diferențe culturale dar și politice au luat naștere și Partidul Basc dar și gruparea terorista ETA (Euskadi ta Akatasuna) care a durat din  1959 până în 2011.

În ultimii zece ani, dupa ce au dispărut și instabilitațile sociale pe care ETA le-a raspândit în această zonă și nu numai, Țara Bascilor s-a dezvoltat economic extrem de mult fiind din punct de vedere economic una din cele mai dezvoltate regiuni din Spania. Crizele economice nu am mai lovit această zonă pentru ca oamenii de afacerii și-au creat propriile afaceri în energie regenerabilă, domeniul bancar sau în agricultură pentru că au ținut cont de caracteristicile zonei. Apoi, au atras din ce în ce mai mulți turiști și au devenit dependenți de banii pentru exporturile lor în alte regiuni se spune în Eitb.eus. San Sebastian este considerat cel mai bun loc pentru a mânca din lume conform Lonley Planet iar muzeul Guggenheim este unul dintre cele mai frumoase de pe glob. Poate și de aceea faptul că au creat afaceri originale iar fotbalul fiind una dintre ele, astfel de echipe ca Athletic Bilbao a rezistat și continuă să fie o echipă care atrage foarte mulți fani prin felul ei de a se organiza și exista.

În 1990, fotbalistului belgian Jean Marc Bosman i s-a încheiat contractul cu echipa RFC Liege din prima ligă belgiana și a vrut să se transfere la francezii de la Dunkerque. Dar cu toate că avea contractul scadent cu belgienii s-a cerut o sumă de bani pe el pe care conducătorii francezi au refuzat să o plătească. Jucătorul și-a căutat dreptatea la Curtea Europeană de Justiție care i-a dat câștig de cauză 5 ani mai târziu. Astfel, de atunci fiecare jucător care intră în ultimele șase luni de contract cu un club se poate transfera liber la altă echipă. Mai mult, „Legea Bosman” a dat libertate cluburilor să transfere un număr nelimitat de jucători din orice țară membră a Uniunii Europene. Până atunci cluburile aveau dreptul la doar trei jucători străini.

foto The Guardian