Tema emigrației și a exilului rămâne o temă actuală care se cere dezbătută în cultura românească. Consecințele valurilor de emigrație ale secolului XX operează încă. Li se alătură, de neignorat, tema stringentă, a migrației forței de muncă. Fluviul Alfeu sau despre exil și întoarceri marchează, în viziunea la care subscriu, un îndemn la examinarea întoarcerilor din exil sau emigrație, cu potențialul lor de dăruire și creștere. Înainte de anul 1989, întoarcerile prin emisiuni sau publicații au fost semn de neuitare și modalitate de a fi utili celor de acasă, prin informare trează cu privire la ce se întâmpla în lume sau în exilul românesc. După 1989, întoarcerile în România, cu vorba, cu gândul sau cu fapta, au fost încercări de a acționa intelectual împreună, descoperind modurile în care experiența dobândită prin emigrare sau exil se poate vărsa în efortul de înțelegere și depășire al întregii societăți românești. Proiectele, care s-au îndesit în interviuri sau în eseuri, și nu lipsiseră în fapt încă de la început, sunt proiecte în care cred, astăzi la fel ca atunci când le-am pus pe hârtie. Trecute prin filtrul experiențelor din România, ele ar putea contribui, nădăjduiesc, la limpeziri necesare.
Sanda Golopenția
Ediția integrată pe care o prezint cititorilor pune în evidență etapele organice ale abordării, cu cadrul și adresații lor respectivi. Astfel, prozele scurte sau eseurile orientate cu precădere spre subiecte românești ale pre-exilului și având ca adresați imediați românii dinafara României, apărute în publicațiile de exil Lupta sau Litterae, domină volumul Cartea plecării. Conceput și publicat aproape simultan, volumul America America abordează complementar, prin analize și reflecții încropind o monografie sui generis, spațiul cultural și social al țării de sosire, dar se adresează direct, dat fiind că majoritatea textelor au fost citite la Radio Europa Liberă, românilor din țară. Prin ideea centrală de bilanț și autobilanț, românesc pe cât american, al pre-exilului, exilului și post-exilului deopotrivă, alimentat de analize și studii despre literatură, instituții culturale, personalități, volumul Vămile grave regrupează texte apărute atât în afara României (în revistele Lupta și Origini, în volume de istorie literară sau semiotică publicate de University of the Witwatersrand din Johannesburg sau de Cercul semiotic din Porto), cât și în România (în reviste ca Vatra, Arca, Dilema, Revista 22, România literară), alături de texte pe care le-am citit la postul de radio Europa Liberă. În sfârșit, volumul Emigranții Carter e consacrat analizei proceselor de emigrație, migrație și exil din România și, episodic, din Canada, definind concepte de natură să permită circumscrierea lor în spațiu, timp, sau existențe. Textele care-l compun apar, pe lângă unele din publicațiile enumerate, în revistele Secolul 21, Viața românească, Tribuna și în volume pe teme de exil coordonate de Mirela Florian, Ioana Popescu, sau Romulus Rusan.
Întoarcerea cumpănește plecarea, în toate volumele. E vorba, la început, de întoarcerea în gând, prilejuind rememorări și imaginând soluții. Dar încă din Cartea plecării, se enunță și întoarcerea reală, de după 1989, cu începutul ei de căutări concrete. Volumul America America întregește, pentru cititorul român, o imagine a cotidianului american menită a fi de folos celor dornici să se familiarizeze cu o lume relativ puțin cunoscută în România înainte de 1989, sau să se orienteze în cadrul ei, în vederea unor proiecte viitoare, după 1989. În Vămile grave, întoarcerea ia forma generală a bilanțului prefigurând acțiunea, întors deopotrivă spre lumea românească și cea din exil. În sfârșit, în Emigranții Carter, întoarcerea se prezintă ca ordonare mentală a experienței exilului, articulare a ei cu experiența emigrației și a migrației, spre folosul înțelegerii active a acestora de către cititorii din țară și din afara ei.