Un mărțișor pt. recensământul domestic

Dau să caut pe net adresa institutului ăla academic despre care știe toată lumea că face și drege. (Sondaje.) Întreb; și când colo, ce să vezi… Gugăl îmi dă o listă cu nenumărate. Cultură micotică-n Bucureștiul ăsta umed și hot, nu glumă. Notez de zor. Telefonez (răspunzându-mi cam nimeni). Mă deplasez personal.

La primul, adresă falsă/fictivă. La următorul, ceva gen „pe mine mă cheamă cutare, pe mata cine te-a chemat?!” Spun timid cam ce-aș vrea, mi se zâmbește fad, mi se arată ușa. Cu un amabil și-nconturnabil „ne-pare-rău, nu-vă-putem-ajuta”. După colț, ceva aducând a secretară nubilă, novice, îmi șoptește „știți, noi nu lucrăm decât pentru partide…” De fapt pentru unul singur, îmi voi da mai târziu seama, dar pentru moment bag la cutie principiul partizan. La următoarea adresă chiar grăbindu-mă să zic că sponsorizez ori mai bine că „acopăr costurile în totalitate” chiar eu. Nuuu, nu merge așaaaa… mi se replică tot zâmbind. „Nuu se poate-așaaaa, pe persoană fizică…!” La institutul cu numărul 4 sau 5 mi se cere o diligență de bani. Încerc să negociez la o căruță, de ce nu șaretă. Ba chiar prind curaj și sugerez ideea de căruț, cărucior. Vom vedea, mai vorbim, mai vedem… Trec și vizavi. Unde pentru-n sondaj chiar mărunțel, plus o statistică de clasa 4-a, aud o sumă zornăind taman a vagon. Să mă risc, propunând vagonet? Ori cadă, cuvă, clondir, cupă?…

În fine, exact când cât-pe-ce să-ntind ca-n filmele cu polițai o valiză/sacoșă de bani, mă sucesc brusc. Inspirat. Hai sictir! Ia să pun eu de-o parte toți biștăreii (gândesc) și să fac apel la vox populi. La sprijinul maselor. Decizându-mă (în acest sens), rândurile prezente reprezintă tocmai asta: propunerea de a participa fainfrumos domniile voastre înșivă. La o anchetă „sociologică”. Cea vizând palparea stării actuale a dinamismului civilizațional, totodată familial-interactiv, din lumea care e, care suntem și pe care-o avem la-ndemână.

Întrucât unele dintre întrebările–aplecări și aplicări subtematice ale temei generale au provenit și au fost finanțate de câte-un oengeu, fundație sau instituție aparte, voi menționa lucrul acesta când e cazul. Totodată promițând returnarea paralelor avansate pentru obținerea, sintetizarea și furnizarea rezultatelor.

Da ia stați așa, căj tocmai acum îmi trăznește prin minte o idee și mai și! Gata, am prins-o! E chiar foarte bună!

Dat fiind că banii-s bani pentru-oricine, iar atâte și-atâte institute și instituții de studii omenești și anchete sociologice falimentează una câte una (de, s-a prins și Uniunea Europeană, și Comisia cu același nume, că sondajele ne sunt mănărite politic, ba-s chiar manipulatorii, deci nu mai pompează bani), propun ca prezenta serie de chestionar, sau hai să-i zicem măcar Întrebări de interes social, să fie integrat sau măcar atașat la primul Referendum ce-o să mai vină. Sau în Recensământul Național General. Cel care oarecum, adică eliptic rău, s-a deja efectuat, ceea ce nu-nseamnă că n-ar putea fi repetat, cândva, mai devreme ori colo-șa mai târziu. Căci este inadmisibil ca un Recensământ menit să conștientizeze Starea Națiunii să fie redus la contabilizarea numărului de bărbați, femei, copii, animale, case, acareturi, etc, ignorându-se numerele vieții sociale, domestic-familiare, numerele moravurilor și mentalităților, ale actelor sociale private, ale energetismului afectiv și nervos care-i face pe bărbați, femei, copii și animale să-și facă viața privată toposuri și tensiuni de rai, de iad, sau de toate nuanțele și interstițiile acestora cu putință. Pentru moment, deoarece redacția revistei este tot mai presant presată de către Federația Asociațiilor Feministe din România (cea reunind Asociația Femeilor Feministe din România, Asociația Bărbaților Feminiști din România și Asociația Elgibitiștilor Feminiști din RO…), insist și pe această cale pentru ca prezentul calup investigațional să fie prompt și pronto promovat, deci introdus și luat în seamă chiar în acest Recensământ epocal. Addenda et corrigenda!

Și ca să nu mai pierdem vremea cu (A) enunțat tema, (B) prezentat/elaborat tema, (C) argumentat/justificat tema, (D) aplicat dumneaei, trec direct la enumerarea întrebărilor pe care consider de elementar bun simț pentru a fi ridicate în absolut fiecare domiciliu al cetățenilor lumii, pentru a se insista în vederea obținerii de răspunsuri clare și sincere, de reținut și notat adhoc & ad integrum în dosarele răspunsurilor respondenților.

1. Ce cred doamnele (soții legale/ concubine/ amante neconlocuitoare) despre obiceiul preaiubiților lor soți sau parteneri, respectiv măgari ordinari, de-a face pipi-n chiuvetă?

(a) este bine/foarte bine/ e-n regulă); (b) e rău/ îngrozitor; (c) nu contează; (d) li se rupe (treaba lui!).

În caz de bifare a pct.-ului „a” se avansează cu întreb. subsecventă (2); în cazul răsp. „b” se sare peste întreb. 2 și 4, trecându-se la 3; pt. răsp. „c” sau „d” se sare peste 2 + 3, aplicându-se întreb. nr. 4.

2. De ce consideră doamnele/domnișoarele că este bine sau foarte bine?

(a) măcar așa să-și exprime și el bărbăția, săracu; (b) e singura libertate pe care și-o poate permite; (c) decât să-mi stropească tot veceul, podeaua, pereții…; (d) altele (+ care/ce anume),

3. În ce constă răul sau îngrozitorul resimțit/considerat/constatat de către d-ne/d-re?

(a) mă inervează la culme/ îmi vine să-l omor; (b) așa l-a-nvățat mă-sa; (c) mi-e rușine mie de nesimțirea lui; (d) etc.

4. De ce le e total (sau parțial/relativ) indiferent?

(a) de fapt mi-e frică/ sunt victimă perenă a violenței domestice; (b) și gura-i e spurcată/ nu-i pot ține piept; (c) doar regret că n-am și eu p…; (d) chiar nu mă deranjează/ și noi scuipăm în chiuvetă/ se varsă mai puțină apă decât în rezervorul budei/ e amuzant (etc.)

5. Ce părere au (soțiile/ amantele neconlocuitoare/ concubinele conlocuitoare) cu privire la faptul că (în cazul că) soții/ măgarii lor preferă urinatul în chiuveta din bucătărie față de chiuveta din baie?

(a) rea/ oribilă/ mai puțin bună; (b) bună; (c) le e totuna/ fără părere/ se abțin.

6. Care sunt argumentele cu care doamnele încearcă (dacă încearcă) să-i persuadeze/descurajeze pe respectivii?

(a) fără argumente (a¹: aprobare sau resemnare tacită; a²: muțenie împietrită, a³: dispreț profund și silă față de-orice conversație); (b) apelând la pedepse intim domestice (ca de exemplu?…); (c¹) procedând la violențe verbale și (c²) interdicții ferme; (d^1-3) bârfindu-i/trădându-i/ironizându-i în familia extinsă/ între prieteni/ în public.

7. Cum obișnuiesc „domnii” să-și motiveze/scuze respectivul gest propriu și personal?

(a) evit riscul de a urina pe capace sau pe lângă bazin; (b) mi-e rușine să mă așez ca o femeie; (c) risipesc mai puțină apă dând drumul la robinet; (d) altecele (dacă-i cazul: exact care-anume).

8. Care sunt argumentele cu care doamnele încearcă să-i persuadeze/descurajeze pe respectivii după ce aceștia au apucat (dacă au apucat vreodată) să-și expună propriile argumente sau scuze?

(a) ofer/presez contraargumente (care anume?); (b) încerc treaba cu exemplul dat copiilor; (c) ridic tonul/ proferez amenințări/șantaje; (d) arunc o-njurătură la adresa lui ori a cui l-a făcut; (e/f/g) altele/etc.

9. După apariția primului copil (sau/și al următorilor) în familie, s-a modificat apucătura propriilor bărbați în legătură cu utilizarea chiuvetei drept pisoar?

(a) nicidecum; (b) s-a adaptat (cum?); (c) a dispărut (obiceiul sau soțul?).

10. Cât de tare credeți că influențează acest exemplu al tatălui asupra gândirii și comportamentului ăluia mic?

(a) tare; (b) foarte tare/ exagerat de riscant/ dezastruos; (c) deloc/ n-are cum (am eu grijă); (d) nu mă freacă grija (dimpotrivă: m-amuză).

11. În calitate de mamă, cum ați reacționat la surprinderea faptului că cel/cei mici imită sau par a descoperi singuri același obicei aparținând și propriului bunic, tată, frați?

(a) urât/rău de tot; (b) am luat imediat măsuri punitive/restrictive; (c) m-a amuzat/ l-am/i-am lăsat în pace.

12. Nu credeți că persoanele feminine care au răspuns cu fermitate la majoritatea întrebărilor bifând opțiunile negative (de la întreb. 1,3,5,6,8,10,11) suferă de ceea ce freudienii numesc „invidie față de penis”?

(a) o, da, desigur (cunosc problema); (b) nicidecum; (c) habar n-am (nu cunosc problema), haida de!; (d) nu contează/ fâs/ m-abțin.

13. Ce părere aveți despre acest sondaj?

(a) bună; (b) merită dat publicității/ discutat în presă; (c) e iuzles (nicio șansă să schimbe ceva); (c) o tâmpenie/ mizerie.

14. Ați dori să păstrăm legătura (să mai răspundeți la atare sondaje)?

(a) cu (deosebită) plăcere; (b) mă mai gândesc/ poate…; (c) fakiu!

Nota Bene¹. Pentru gospodăriile suburbane, rurbane, rurale și subrurale (unde e evidentă lipsa apei curente, băii și-a oricăror chiuvete), se va înlocui cuvântul „chiuvetă/ghivetă” cu, după caz, lighian/oală/albie/covată pentru spălat/gătit/debarasat.

Nota Bene². În caz de voință politică, după obținerea milioanelor de răspunsuri–opinii chestionarul poate fi extras/sustras din Recensământul popular, retrocedat experților, pentru a efectua și oferi ei o sinteză de utilitate publică. De difuzat și prin toate revistele de popularitate sau fițe. Gen:

– pt. DOMNI: dacă vă încadrați la punctele (X cu a sau b sau c sau d, Y cu a/b/c/d, Z cu a/b/c/d…) înseamnă că sunteți: un domn/ apreciat de consoartă/ soț/partener ideal/ model de familie/ incompatibil/ porc ordinar;

– pt. DOAMNE: dacă vă încadrați la punctele (X cu a/b/c/d, Y cu a/b/c/d, Z cu a/b/c/d…) înseamnă că sunteți: o mare doamnă/ adevărată regină/ prințesă nu alta/ parteneră ideală/ vai de capu tău/ nenorocită/tută (divorțează, fă!).

Nota Bene³. După cum observați, n-am mai îngreunat textul și lectura cu subsolurile sau notele referitoare la colaboratorii care au propus și susținut câteva dintre întrebările chestionarului, găsind gestul dispensabil și oțios. Mă voi explica și aranja personal cu fiecare.

Nota Bene⁴. Dacă mai e cineva care să creadă că o asemena temă (psiho-comportamentală) nu e demnă de cunoaștere, analiză și autoanaliză egal individuală și socială, îi recomand lectura urgentă a textului din: http://cafegradiva.ro/2022/09/de-sacra-urina.html. Poate ajută.

Nota Bene⁵. Întrucât nu-mi fac iluzii că o tentativă precum aceea din poza de mai sus ar putea avea oareșce șanse de vreun succes de efect, nu-mi rămâne decât să apelez la puterea, marea, imensa, incomensurabila și redutabila putere de persuasiune a fetițelor, fetelor, domnișoarelor, doamnelor, mamelor, surorilor, soțiilor, amantelor în vizită sau concubinelor permanente, soacrelor și bunicilor toate. Ca să încerce, să-și frece ele creierii cum să frece mai abitir nervii băieților și bărbaților care de voia/nevoia ebrietății, bravadei, revoltei, plăcerii perverse sau urii psihotice și cinismului antisocial fac chestii dintr-ăstea prin spații publico-civice, ba și private sau comunitare. Deci să insiste dânsele (s’il vous plait)… poate luând model din admirabila și atât de practica lecție a celebrei Lysistrata, a lui Aristofan, cât și din minunata operetă omonimă a lui Gherase Dendrino (deci de creație românească, ca să nu sărim direct la americanul compozitor de ultimă oră). Să facă/dreagă orice, măcar așa, de dragul minimei recunoștințe sau fairplay pentru atâtea și-atâtea mărțișoare și-atenții pe care noi, mulții bărbați de bunsimț ori doar gentili, le dăruim dumnealor fie ocazional, fie regulat, cu-atâta amar de ocazii și pretexte pe tot timpul anului calendaristic și-a supraviețuirii noastre biografice. S’il vous plait!…