Educație ludică

Pe lângă analiști, politologi, investigatori și avocați specializați la televiziune în … (de) toate, nu putem ignora prezența la orice oră a psihologilor cunoscători ai tuturor reacțiilor umane, bune sau rele. Că unele explicitări sunt de bun simț, probând dorința de a ști de ce e omul cum e, adică fie ca lupul (homo homini lupus), fie sfânt (res sacra), fie de trei parale (trioboli), reprezintă un fapt lăudabil chiar dacă nu convingător. Intriganți sunt însă cei care ne explică totul despre copii; de regulă doamne sau domnișoare, mereu aceleași, cam la aceleași ore, nefiind însă limpede de câți copii se ocupă și dacă o fac. Totul este de necontrazis, copiii sunt cum sunt pentru că sunt, iar de făcut trebuie făcut așa cum prevede discursul tv, mediatic deci. 

Și totuși, putem apela la modele imbatabile fie și pentru că rezultatele sunt garantate, după cum urmează:

Un joc pentru stimularea inteligenței: se numește un monitor. Acesta îi poruncește fiecărui copil să facă o treabă: unul să are și să semene, altul să construiască motoare, altul să scoată petrol, să taie păduri, să navigheze, etc. Când toate sunt gata, monitorul schimbă sarcinile, celui care a arat îi dă să cânte, celui care a scos petrol să facă ceasornice, în fine celui care a făcut tablouri să țesale caii. Toate fiind încheiate, monitorul schimbă din nou. Se face haz, se realizează o distracție plăcută și educativă, praxiologicul fiind dominant.

Dar, pentru a fi nu neapărat politic ci sexual corect, să urmărim și un alt joc pentru fete și băieți: se așază față în față grupele separate de fete și de băieți. Se cere tuturor să numească, pe rând, diferite obiecte folositoare. Cine află mai multe, fetele sau băieții, câștigă. A se veghea ca strigările să fie notate. La sfârșit se face notarea răspunsurilor. Câștigătorul, conform regulamentului, trebuie să fie monitorul, care urmează să fie imediat felicitat, atât de o grupă, cât și de cealaltă.

Monitorul râde mulțumit. Râd, toți copiii, egal mulțumiți. Nu este deloc clar dacă monitorul e pedagog de departament, adică nu a predat niciodată sau psiholog specialist în comportamentul infantil sau așa ceva;  și nici nu are importanță. Nefiind (încă) plagiator, menționez că exemplele de jocuri frumoase, instructive, le găsim în cartea lui Lawrence Remington, Toc-toc, hai în foc! copios și genial „citată” de Mircea Horia Simionescu în  Ingeniosul bine temperat. Bibliografia generală. 

Modul în care monitorul iese învingător, conform regulamentului, nu poate să nu ne ducă măcar în gând la cele mai felurite concursuri, indiferent de conținutul acestora. Dar și la ce frumoase lucruri se pot face fără celulare, monitoare (cu ecran!), întru… reziliența tineretului, dacă nu o interpretăm etimologic. O paradigmă de neschimbat, „un dar neprețuit pentru toți copiii” subliniază târgovișteanul nostru. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *