Sabina Fati – Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi (4)

ERBIL

Cum au devenit femeile kurde egale ale bărbaţilor: cu pistolul-mitralieră

Erbil-ceainaria-Mam-Kahlil-din-Qaysari-Bazaar

La 30 august 2016, Asia Antar murea la 18 ani cu mâna pe mitralieră, trăgând în membrii Statului Islamic, pentru a le distrage atenţia de la celelalte femei implicate în atacul ce avea loc în apropiere de Alep, la Manbij, un oraș care se afla în mâinile fundamentaliștilor. Asia a intrat în miliţia kurdă la 15 ani, după ce familia o obligase să se mărite cu un bărbat care avea aproape dublul vârstei ei. „Cei care au scris despre această eroină au fost dezinteresaţi de viaţa ei chinuită și de idealurile ei“, îmi povestește Hevy Mahmud în cafeneaua unui hotel de la marginea Erbilului, unde lucrează un văr de-al ei care ne și ajută cu traducerea. Hevy are 27 de ani, poartă eșarfă pe cap și, privind-o cum stă pe scaun, cu umerii lăsaţi și corpul adunat, ca o femeie bătrână sau, poate, doar foarte obosită, n-ai zice că a luptat cu arma în mână aproape zece ani. Despre Asia Antar a adus vorba crezând că toată lumea a auzit de ea, fiindcă atunci când s-a prăpădit presa occidentală a pus-o pe prima pagină cu titluri de tipul „Angelina Jolie a kurzilor a fost omorâtă“. I s-a spus așa pentru că un fotograf o imortalizase cu un an înainte și pusese o explicaţie de acest fel atunci când i-a publicat imaginea: o tânără brunetă, cu ochii mari, cu o coadă împletită, îmbrăcată în costum de camuflaj, cu ghete de munte și cu pistolul-mitralieră atârnat de umăr, zâmbind mândră de ea și de viaţa ei. Hevy Mahmud, cu faţa ei arsă de soarele verii și bătută de vânturile iernii, îmi spune că nu așa se așteaptă ele, femeile kurde care luptă cu arma în mână, să fie tratate de lumea occidentală. Nu știe exact povestea Asiei, dar bănuiește că seamănă cu a ei: „Fetele kurde pleacă adesea la război ca să scape de bărbatul cu care au fost forţate să se căsătorească, fug pur și simplu de o viaţă de sclavă în familia soţului, fug și nu mai vor să se întoarcă în satul lor, în familia lor, la viaţa lor de dinainte, pentru că viaţa grea de soldat nu este nici pe departe la fel de grea ca cea de acasă“.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *