Jacques Ellul: Trădarea Occidentului

Publicată în 1975, Trădarea Occidentului izvorăşte din aceeaşi viziune critică de o extremă luciditate (admiratorii l-au şi numit de altfel „omul care a prevăzut tot”) asupra societăţii. Polemizând cu denigratorii înverşunaţi ai Occidentului şi ai valorilor acestuia (a fi „antioccidental” n-a încetat să fie o modă nici astăzi), cu apologeţii iraţionalismului şi ai „primitivismului”, Ellul  nu contestă însă criza profundă prin care trece Occidentul actual. În opinia sa, civilizaţia şi cultura occidentală şi-a trădat propriile valori (pe care le-a inventat şi le-a răspândit pretutindeni), respectiv raţiunea, individul şi libertatea, pe care, în numele eficienţei, le-a substituit prin „înlocuitorii” care le reproduc aparenţele, dar reprezintă în realitate tocmai contrariul acestor valori. Iar diagnosticul lui Ellul este de o gravitate extremă, este un „strigăt în pustiu”, pe care cei mai mulți preferă să-l ignore din laşitate sau din teama disconfortului psihic în care te instalează viziunea dezabuzată a gânditorului: „Văd Europa mergând cu paşi mari către sfârșitul ei.

O scurtă privire în urmă. Am fost colonialişti şi suntem imperialişti. Fie. Dar nu suntem noi inventatorii şi nici singurii actori ai acestei drame. Invaziile Arabilor în nordul Africii negre ce au fost, dacă nu colonialism şi chiar mai rău decât asta? Dar invaziile turceşti care au dus la crearea Imperiului Otoman? Dar invaziile khmere care au dus la crearea Imperiului Khmer? Dar cele care au dus la crearea Imperiului Tonkin? Dar înfricoşătoarele, cele mai înfricoşătoare din câte s-au produs vreodată, cuceriri ale lui Genghis-Han (care a măcelărit probabil în timpul domniei sale 60 de milioane de oameni, mai mulţi decât a ucis Hitler, ba chiar şi Stalin)? Dar invazia Bantu asupra a două treimi din continentul negru, unde cuceritorii şi-au ridicat oraşe? Dar invaziile Chinezilor asupra unei treimi din continentul asiatic? Dar invaziile Aztecilor asupra vecinilor lor care au dus la ceea ce noi  înfăţişăm astăzi drept minunatul regat aztec pe care cumpliţii Conchistadori l-au distrus, dar care nu era în realitate decât o îngrozitoare dictatură asupra unor popoare cucerite şi îngenunchiate? Iar această dominaţie era atât de lesne de suportat, încât popoarele subjugate s-au răsculat. Toate acestea sunt acţiuni colonialiste. Care au dus la dispariţia unor limbi, la genociduri şi deportări, la crearea unor imperii absolutiste. Nu, în domeniul acesta Europenii n-au inventat nimic. Şi chiar dacă au făcut mai mult rău decât alţii, nici imperiile lor n-au avut mai multă durabilitate. […]

… Şi totuşi… noi am fost mari sclavagişti… da, dar nu trebuie să uităm că negustorii arabi, musulmani, au fost primii care (încă de la sfârşitul Antichităţii) au început-o cu sclavagismul în Africa neagră. Iar când Europenii au ajuns acolo, au profitat pur şi simplu de structurile sclavagiste instituite de către Arabi. Se face astăzi mult romantism în legătură cu liberalismul şi omenia Arabilor, dar asta nu-i decât literatură. Daca pornim de la textele Islamului, totul sună excelent. Dacă pornim de la Evanghelii, de asemenea. Dar practica cuceririlor şi a comerţului au fost cel puţin la fel de atroce din partea Arabilor ca şi din cea a Occidentalilor. În sfârşit să reamintim că dacă putem acuza Occidentul că a folosit toate mijloacele pentru a impune, peste tot unde a ajuns, creştinismul, se poate spune acelaşi lucru despre Islam ca şi despre alte religii. Asta nu este o caracteristică proprie doar Occidentului.  Că toată lumea acuză Occidentul, iar noi am primit aceste acuzaţii şi le-am luat foarte în serios, am spus-o deja. Dar, atenţie, avem dreptul la rândul nostru de a întoarce aceste acuzaţii asupra tuturor acelora care ni le-au adus şi să le pretindem să să-și facă și ei mea culpa şi să nu mai invoce cerul şi pământul, demascând păcatele Occidentalilor. Ne scăldăm în aceleaşi ape.